Egmont Puşcaşu avea, în ziua de 21 decembrie 1989, doar 15 ani. În acele zile de decembrie, a alergat printre gloanţe . Este al doilea copil ca vârstă- un adevărat Gavroche al României-, care a apărut pe coperţile unor ziare şi reviste. Acum este inginer agronom.
Egmont Puşcaşu a fost un copil teribil. Tatăl era monarhist şi „un înfocat ascultător al postului Europa Liberă”. Familia sa a avut probleme în timpul regimului comunist şi unii dintre ei au făcut şi închisoare.
„Bunicul meu a fost arestat şi dus la Canal. Mama mea a murit; a făcut cancer şi sistemul medical de atunci nu i-a putut asigura prelungirea vieţii. Revolta pe care o aveam noi în familie era foarte mare”, îşi începe povestea Egmont.
Pe 17 decembrie a vrut să plece la Timişoara ca să se alăture revoluţiei, însă tatăl său l-a încuiat în casă. Iar pe 21 decembrie a plecat împreună cu un prieten spre Piaţa Universităţii din proprie iniţiativă.
„Eu mă simţeam extraordinar când am văzut câtă lume a ieşit acolo şi se exteriorizau în legătură cu regimul comunist, ceauşist. Era un om pe Parking, în faţă la Intercontinental, care ne vorbea la o portavoce ( era Dumitru Dincă-n.n.)”, povesteşte revoluţionarul.
Nu a crezut că va muri cineva atunci- se vedea erou, probabil ca-n filme!-, şi a fost în primul rând al manifestanţilor din faţa scutierilor. Când a văzut oamenii murind pe lângă el, au început să-i tremure genunchii. Prietenul său, Radu, de 17 ani , „a murit împuşcat în cap, la 3 metri de mine”.
„Prima dată s-a tras cu trasoare. Ne-am speriat; se transmitea de la unul la altul această stare. Era tensiune foarte mare. Frica a fost foarte mare, dar nu puteai pleca. Am văzut sânge, am văzut creiere. Am văzut un om călcat de tanc, şi piciorul lui arăta, după ce l-au ridicat oamenii, ca un fular. În momentul în care l-au ridicat… imaginaţi-vă… când ridici un fular fluturând, aşa îi făceau oasele, tot piciorul, nu mai ştiu, stângul, dreptul. I-am văzut pe cei morţi, călcaţi de camion. I-am văzut şi pe cei împuşcaţi, 10-15 oameni”, explică Egmont Puşcaşu.
„Am văzut moartea cu ochii”
Pe 22 decembrie era să fie împuşcat, când şi-a dat foc la carnetul de UTC.
„În după-amiaza zilei de 22 decembrie mi-am dat foc la carnetul de UTC şi am ieşit pe balcon şi în acel moment balustrada a fost ciuruită de un glonţ. Glonţ pe care l-am recuperat. Dacă ar fi venit cu 30 de centimetri mai sus eram mutilat sau nu mai eram deloc.
Mai am gloanţe culese de acolo, le ţin ca să nu uit ceea ce s-a întâmplat. De fiecare dată când le văd, trebuie să spun mai departe ceea ce s-a întâmplat deoarece consider că este de datoria mea şi a noastră, a celor ce am fost la Revoluţie şi am văzut moartea cu ochii, să spunem ce s-a întâmplat atunci”, mai spune Puşcaşu.
„Iliescu a distrus imaginea României”
Nu ştie cine a tras în noi după 22 decembrie, dar pentru stoparea anchetelor şi pentru involuţia României îl consideră vinovat în primul rând pe Ion Iliescu.
„Noi am pierdut foarte mult. Nu noi, ca oameni, ci România ca ţară, România ca imagine, conducătorii, toţi am pierdut. Am pierdut un brand, o imagine, pe care Iliescu a distrus-o odată cu mineriada cea mare, mineriada şi golaniada din iunie 1990 (…). În decembrie 1989, aveam o ieşire extraordinară în lume. România putea cere orice sau aproape orice de la statele lumii occidentale, pentru faptul că noi am fost singurii care am reuşit să înlăturăm, prin sânge, o dictatură puternică, şi atunci eram foarte simpatizaţi. Eu am primit scrisori din Franţa în care eram lăudaţi pentru ceea ce am reuşit să facem.
Fiind prezent la Revoluţie, am corespondat cu persoanele respective” spune Egmond. El crede că nu s-a aflat adevărul despre cine a tras după 22 decembrie 1989 deoarece Ion Iliescu a stopat cercetările. „Ion Iliescu a stopat, şi pe Ion Iliescu îl acuz de crima aceasta. A omorât România în faşă. România renăscută din propria cenuşă a fost distrusă cu bestialitate de Ion Iliescu, prin acţiunile pe care le-a făcut în timpul Revoluţiei şi în perioada imediat următoare, culminând cu mineriada din iunie”, explică fostul Gavroche.
Despre împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu
Egmont Puşcaşu a crezut în timpul revoluţiei ca execuţia cuplului Ceauşescu era necesară, dar acum nu mai crede acest lucru. „Acum nu mai sunt de acord cu execuţia cuplului Ceauşescu. Pe vremea aceea eram un copil, mă bucuram foarte mult că odată cu moartea lui Ceauşescu se vor opri toate crimele. Şi, acum, pe parcursul anilor, aflând mai multe lucruri, nu sunt de acord, pentru că trebuia să aibă parte de un proces (…) Atunci, dacă populaţia l-ar fi prins în stradă, l-ar fi sfâşiat în bucăţi. Centimetru cu centimetru”.
Despre România pe care şi-a dorit-o şi despre politicieni
Egmont Puşcaşu a visat la o Românie dupa modelul Franţei, însă visul nu i s-a împlinit. A fost dezamăgit de politicieni. Crede, însă, în Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei, acum europarlamentar.
„Tare mult am crezut că România va copia „mersul” Franţei după Revoluţia Franceză. (…) Aşa am crezut că România va ajunge… Tare mult mi-am dorit. Nimeni nu mai voia să plece din ţară după Revoluţie. Amintiţi-vă!
Toţi românii voiau să plece din România până pe data de 21 decembrie. Însă, după 27 decembrie nimeni nu mai vroia să iasă din ţară.” Ulterior, Egmond a plecat din ţară, dar nu a putut să rămână acolo şi s-a întors.
„Am fost plecat şi mi s-a făcut dor de pământul acesta maro, de frunzele de un verde aparte, de străzile mai înguste. M-am întors pentru că … m-am întors”, spune Egmond Puşcaşu. L-au dezamăgit toţi preşedinţii posdecembrişti ai României.
Este dezamăgit de politicieni. În puţini are încredere . La viitoarele alegeri ar vota pentru Monica Macovei. „Doar ea ar mai putea să scoată ţara din această groapă” crede Egmont.
Despre adolescenţii de astăzi şi Revoluţia din 1989
„Tinerii din ziua de astăzi nu ştiu ce înseamnă Revoluţia din 1989. Pentru că au fost îndoctrinaţi de televiziuni că revoluţia nu este revoluţie, ci sunt evenimentele din decembrie 1989. Din cauza acestei sintagme -<< evenimente din dcemebrie>>-, ei nu vor şti dacă oamenii aceia au murit pentru o cauză sau au murit pentru că aşa a vrut tovarăşul Ion Iliescu sau pentru că a dat maşina peste ei. Sunt complet pierduţi.
La şcoală nu se studiază. Adolescenţii de azi găsesc în cărţile de istorie mai mult despre Andreea Esca decât despre Mihai Viteazul. În cărţile de istorie se scrie ‘Evenimentele din decembrie 1989’, dar nu despre ‘Revoluţie’ şi asta este inadmisibil”.
