Rezervele certe de gaze naturale erau, în 2015, de 101 miliarde metri cubi, ceea ce, la ratele actuale de consum și de înlocuire a producției, înseamnă că se vor epuiza în următorii 15-20 de ani. Pentru dezvoltarea de noi resurse de gaze naturale și pentru creșterea gradului de recuperare din zăcămintele existente sunt necesare în continuare, investiții substanțiale. Lucrările de explorare din Marea Neagră au arătat zăcăminte importante de gaze naturale, evaluate în prezent de autoritățile din domeniu la circa 200 miliarde metri cubi. Companiile care au finalizat deja explorarea și se pregătesc să ia decizia finală de investiție, în toamnă, cer însă ca până atunci să fie adoptată legislația care reglementează operațiunile offshore, dar și să li se garanteze un cadru fiscal stabil în perioada derulării investiției. În Parlament, însă, deocamdată, lucrurile bat pasul pe loc.
Scenarii de risc
Potrivit specialiștilor, exploatarea resurselor interne este absolut necesară pentru a nu fi vulnerabili în aprovizionarea cu gaze. „Viitorul poate fi o provocare”, a declarat Vasile Iuga, fost Country Managing Partner în cadrul companiei de consultanță PriceWaterhouseCoopers, autor al unui raport privind perspectivele gazelor naturale în România, prezentat ieri.
Potrivit acestuia, rezultatele unor teste de stres realizate asupra statelor din regiune de către Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport de Gaze Naturale (ENTSO-G) în 2017 arată că, în situația unei întreruperi prelungite a tranzitului de gaze naturale rusești prin Ucraina în lunile de iarnă, România prezintă o vulnerabilitate de securitate a aprovizionării, din cauza limitărilor de infrastructură. În scenariul întreruperii complete a tranzitului de gaze rusesc prin Ucraina în lunile ianuarie-februarie, în zilele geroase cu vârf de consum, România ar trebui să își diminueze consumul de gaze cu 30% pentru a face față situației, relevă testele de stres.
Un alt studiu din 2017 al ENTSO-G arată că realizarea proiectelor de interes comun de gaze naturale în regiunea sud-est-europeană până în 2030 nu este suficientă pentru ca România să elimine riscurile de securitate a aprovizionării. În aceste condiții, „securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României depinde, pe termen lung, de dezvoltarea resurselor interne. În orizontul anului 2030, cel mai mare aport îl pot avea exploatările de gaz din Marea Neagră”, potrivit concluziilor acestui raport. „Ar fi o greșeală de neiertat – din punct de vedere economic, social, politic, geostrategic – ca România să rateze o asemenea șansă”, a punctat Vasile Iuga.
Centralele noi pe gaze, necesare
Analizele efectuate de Ministerul Energiei în 2016 arată că bună parte din centralele actuale pe gaz și cărbune vor trebui să fie închise la orizontul lui 2030. „Modelarea făcută în 2016 arată că foarte puțin din ce avem acum pe cărbune în România poate fi menținut pe baze economice”, a declarat, la rândul său, Radu Dudău, coordonatorul Strategiei Energetice și co-autor al raportului. Potrivit acestuia, costul carbonului în creștere va avea un efect important asupra centralelor pe cărbune, astfel încât centralele pe gaze, mai curate, vor fi o alternativă viabilă. De asemenea, se prefigurează creșterea numărului de consumatori care vor fi racordați la sistemele de distribuție a gazelor, ceea ce de asemenea va duce la majorarea consumului de gaze naturale. Așadar, în lipsa unei producții interne suficiente, vom importa tot mai mult.
Gazele la mare adâncime, viitorul
Sorin Gal, director în cadrul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), a declarat ieri că, potrivit unor studii în derulare, zăcămintele aflate în adâncurile pământului sunt mai mari chiar decât cele din Marea Neagră. „Potențialul onshore (pe uscat) de mare adâncime e mai mare decât potențialul Mării Negre în acest moment”, a afirmat Gal. El a adăugat însă că investițiile necesare pentru zona onshore de mare adâncime sunt egale cu cele pentru offshore. O sondă, de pildă, costă 30 milioane de dolari. În condițiile unor costuri atât de ridicate, însă, investitorii au nevoie de stabilitate fiscală. Potrivit directorului ANRM, rata medie efectivă de taxare prin redevențe a producătorilor este de circa 7,4%, în condițiile în care sistemul prevede o plajă cuprinsă între 3,5% și 13%, în funcție de productivitatea zăcămintelor. „Avem foarte multe zăcăminte cărora li se aplică cota minimă de redevență, fiindcă sunt depletate, în declin natural. Încă mai avem zăcăminte din 1910-1912, care mai au potențial și produc”, a spus Sorin Gal. El a atras atenția că Olanda va închide, până în 2030, zăcământul Groningen, cel mai mare din UE, ceea ce va pune o presiune și mai mare în Europa.
Potrivit directorului ANRM, taxarea suplimentară face gazele produse intern mai scumpe și mai puțin competitive. „Prețul de cost nu este foarte ridicat în România, dar fiecare zi mărește costurile, fiindcă sunt introduse gaze din zăcăminte depletate sau din offshore, care au un cost mai mare, astfel că se va constata o creștere a prețurilor”, a adăugat Sorin Gal. El a amintit afirmațiile făcute de Alexander Medvedev, vicepreședinte al Gazprom, într-un interviu, când, întrebat fiind cât din costul gazului e politic și cât e marketing, a răspuns: „Jumătate-jumătate”.
Dezbateri amânate în Parlament
Legea offshore, crucială pentru investitorii în Marea Neagră, bate pasul pe loc în Comisia de Industrii din Camera Deputaților, deși Parlamentul intră la finele lunii în vacanță până la toamnă. Ieri, discuțiile din comisie s-au blocat la amendamentul care obligă producătorii să achiziţioneze bunuri şi servicii de la persoane juridice române cu un capital deţinut în proporţie de peste 25% de persoane fizice şi juridice române. Reprezentanții investitorilor prezenți la dezbatere au contestat măsura, spunând că ea contravine legii naționale privind achizițiile publice, dar și legislației europene, care garantează libertatea lucrătorilor și a capitalului. Astfel, există riscul să se blocheze întregul proces de contractare, inclusiv pentru licitațiile în curs, fiindcă vor fi prevederi legislative care se contrazic. De altfel, Gheorghe Constantin, preşedintele Autorităţii Competente de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră (ACROPO), a recunoscut cu două zile în urmă că la acest moment nicio firmă românească nu deține instalațiile pentru forajul la mare adâncime. Deputații care susțin amendamentul spun însă că această prevedere trebuie menținută în lege, pentru ca „industria orizontală românească să nu dispară“ și au amânat discuțiile pentru luni. Supraimpozitarea producătorilor e un alt punct fierbinte, în condițiile în care Comisia de Industrii vrea să păstreze supraimpozitele pentru producția offshore. Potrivit informațiilor RL, dacă acestea vor fi menținute, investitorii vor renunța la proiectele din Marea Neagră. Conform datelor din rapoartele Romgaz, producătorul de stat a plătit în 2017 impozit pe veniturile suplimentare în valoare de 386 milioane lei, la un nivel al redevențelor de 293 milioane lei.
