Peste 200 de salariați vor rămâne fără locuri de muncă, chiar la începutul primăverii, după ce conducerea concernului german Pfeifer &Langen a decis să închidă fabrica de zahăr Diamant din Oradea. Acestora li se adaugă 90 de agricultori din împrejurimi, care vor rămâne cu banii dați pe utilajele pentru cultivarea și recoltarea sfeclei de zahăr ce o livrau la Oradea, utilaje care nu pot fi folosite la alte culturi.
Cel care a fost băgat la înaintare să pună în practică această decizie este directorul fabricii, Janos Takacs, care la un moment dat a fost în cărți pentru a deveni prim ministru în Guvernul de la Budapesta, pe vremea când conducea subsidiara Electrolux din Ungaria. România liberă a vrut să afle și punctul lui de vedere, dar când am sunat la fabrica din Oradea ni s-a transmis că s-a îmbolnăvit chiar ieri.
A căzut la pat imediat după ce Federația Sindicatelor din Industria Alimentară organizase o conferință de presă în care a denunțat modul în care acționarul majoritar a decis să închidă fabrica. Președintele Federației, Dragoș Frumosu, și liderul sindical de la Oradea, Horia Ursu, chiar au acuzat patronatul german că recurs la “jonglerii financiare” și “evaziune fiscală”.
Împrumut controversat de la firma mamă din Germania
Și asta pentru că, în urmă cu câțiva ani, întreprinderea orădeană s-a împrumutat de la firma mama din Germania cu 200 milioane de euro, la o dobândă mult mai mare decât dacă ar fi apelat la un credit bancar. Pe de altă parte, susțin sindicaliștii, fabrica Diamant primise o cotă de zahăr, potrivit aranjamentelor cu Comisia Europeană, mult mai mare decât putea produce și a renunțat la mare parte din ea, în loc s-o cedeze altor fabrici de profil din România. “Firma germană a vândut Comisiei Europene mare parte din cotă, iar țara a fost văduvită de acea cantitate”, a spus Dragoș Frumosu. Este vorba de o cantitate considerabilă, de 4.475, tone din cota primită. Exact aici ar fi vorba de “jonglerii financiare” și evaziune fiscal, pentru că, susțin sindicaliștii, în acest mod ar fi fost scoase din țară sume decloc neglijabile, printr-o manevră nu tocmai ortodoxă.
Din 33 de fabrici, au mai rămas doar patru
Din 33, câte erau în 1990, în România mai funcționează în momentul de față doar patru fabrici de zahăr, în afară de cea de la Oradea, care este pe cale de a-și da obștescul sfârșit. Este vorba de cele de la Buzău, Roman, Luduș și Bod (lângă Brașov), primele trei fiind deținute de multinaționale (Tereo și Agrana), iar ultima de un investitor român. În treacăt fie spus, prima care a fost închisă și tăiată pentru a fi vândută pe bucăți a fost chiar cea care acum 28 de ani era cea mai nouă și cea mai modernă – unitatea de la Năvodari, care nu ar fi avut niciun motiv temeinic să dea faliment, din moment ce avea portul la câțiva pași.
Sindicaliștii susțin că explicațiile oficiale ale patronatului de la Oradea pentru închiderea fabricii, potrivit cărora sfecla din România este mai scumpă decât cea din străinătate, nu stau în picioare. Și asta pentru că și celelalte patru fabrici funcționează în aceleași condiții precum cea de la Oradea și nu sunt probleme de profitabilitate.
Oferta cultivatorilor de sfeclă a fost respinsă
Și chiar dacă au decis să se retragă din România, nemții aveau la îndemână și altă variantă decât cea a închiderii fabricii. Cultivatorii de sfeclă de zahăr care erau furnizori pentru Diamant Oradea s-au asociat și au vrut să cumpere unitatea de producție, pentru ca aceasta să-și poată continua activitatea și ei să nu-și piardă investițiile făcute în ultimii ani.
“Negocierile au fost însă oprite fără explicații. Cultivatorii au venit cu o ofertă financiară, dar compania germană nu a înaintat o contraofertă, pentru ca într-un final să se poată ajunge la un numitor comun. Oricum, ar fi obținut mai mult decât dacă închid fabrica și vând utialjele, pentru că unele va trebui date la fier vechi, la preț de nimic”, a spus Dragoș Frumosu.
În opinia sa, singura explicație pentru această atitudine a companiei germane Pfeifer & Langen, nu poate fi decât aceea că se dorește ca zahărul produs până acum la Oradea să fie importat din Germania și Polonia. “Nu au nevoie de concurență în această zonă a țării”, a explicat liderul sindical.
Pentru fermieri, dispariția fabricii de zahăr de la Oradea înseamnă practic falimentul. Cultivarea sfeclei de zahăr nu este rentabilă dacă beneficiarul este situat la sute de kilometri depărtare, din cauza costurilor mari de transport. În cazul de față, cea mai apropiată fabrică de zahăr este cea de la Luduș – mult prea departe. În plus, această fabrică are deja propriii furnizori de sfeclă de zahăr, din județul Mureș, cu care a încheiat contracte de ani de zile.
Practici similare în Ucraina
România nu este singura țară unde Pfeifer & Langen a acționat în acest fel. Nemții au făcut același lucru și în Ucraina, unde au cumpărat șase fabrici de zahăr, dintre care patru au fost închise ulterior.
Sindicaliștii cer instituțiilor statului, recte ministerele Finanțelor și Mediului, dar și autorității de privatizare, să verifice dacă acționarul majoritar de la Oradea și-a respectat angajamentele luate în urmă cu aproape 11 ani de zile. „Nu putem impune acționarului majoritar al companiei să nu închidă fabrica, însă putem să cerem ca acest lucru să se facă cu respectarea legilor în vigoare”, a mai spus Dragoș Frumosu.
