Problemele mari pe care le are Compania Națională a Uraniului (CNU), producătorul național de minereu de uraniu, care deține și o fabrică de procesare la Feldioara, nu sunt pe cale să se rezolve.
Nuclarelectrica, singurul client de care depinde, vrea să își diversifice sursele de aprovizionare cu dioxid de uraniu, date fiind problemele cu care se confruntă producătorul local, și să importe direct minereu, care să fie prelucrat local. Cu toate că a primit un ajutor de salvare de la Guvern, în lipsa măsurilor de eficientizare a activității și fără posibilitatea de a deschide noi zăcăminte de uraniu prea curând, CNU e „în moarte clinică”. În strategia de diversificare a surselor de aprovizionare cu uraniu publicată vineri pe site-ul propriu, Nuclearelectrica (SNN) arată că, având în vedere situația în care se află CNU, există riscul să rămână cu un singur furnizor calificat de pulbere de dioxid de uraniu, respectiv compania canadiană Cameco. „SNN are în continuare numai doi furnizori de pulbere de UO2 calificați, Compania Națională a Uraniului („CNU”) și Cameco Inc. Lt.. Precizăm că CNU se află în condițiile primirii unui ajutor de restructurare de urgență din partea Statului român, precum și a depunerii unui plan de restructurare aflat în analiza Comisiei Europene. Astfel, există riscul ca SNN să rămână doar cu un singur furnizor de pulbere de UO2 calificat”, se arată în strategia SNN.
Deși a încercat să califice și alți furnizori de dioxid de uraniu, operatorul centralei de la Cernavodă spune că „din motive tehnice, de adaptare a materiei prime la specificațiile tehnice ale FCN Pitești (Fabrica de combustibil nuclear – n.r.), nu a fost calificat niciun nou furnizor”.
Cele trei variante de lucru
În aceste condiții, SNN a comandat un studiu la Institutul de Studii și Proiectări Energetice („ISPE”), care a analizat mai multe scenarii. Cel principal indică achiziționarea octoxidului de uraniu și procesarea acestuia pe plan local, cu 3 sub-scenarii posibile: 1: Achiziționarea octoxidului de uraniu (U3O8) de către SNN, procesarea acestuia la uzina de la Feldioara ca sucursală a CNU și obținerea dioxidului de uraniu care urmează să fie folosit de către FCN Pitești la fabricarea combustibilului nuclear; 2: Achiziționarea U3O8 de către SNN, procesarea acestuia la fabrica de la Feldioara, ca sucursală a SNN (prin preluarea acesteia de către SNN de la CNU) și obținerea dioxidului de uraniu care urmează să fie folosit de către FCN Pitești la fabricarea combustibilului nuclear; 3: Achiziționarea U3O8 de către SNN, procesarea acestuia într-o uzină nouă (proprietate SNN) și obtinerea dioxidului de uraniu care urmeaza sa fie folosit de către FCN Pitești la fabricarea combustibilului nuclear.
În urma analize, a fost considerate optimă prima variantă, în care SNN achiziționează octoxid de uraniu de pe piață care va fi procesat la uzina de la Feldioara, aceasta rămânând sucursală a CNU, și va obține dioxid de uraniu care urmează să fie folosit de către FCN Pitești la fabricarea combustibilului nuclear. „În vederea diminuarii riscurilor asociate implementării acestui scenariu, SNN poate avea în vedere demararea unei proceduri de evaluare a soluției optime de dezvoltare de capacități proprii de procesare a U3O8 în UO2”, se mai arată în document.
Contract de aprovizionare pe 3 ani
Nuclearelectrica spune că are în vedere o procedură competitivă de selectare a furnizorilor de U3O8. Operatorul centralei de la Cernavodă mai arată în strategie că vrea ca până la finele lui 2018 să își diversifice sursele de aprovizionare prin împărțirea necesarului de UO2 între cele două variante de aprovizionare. Așadar, primele importuri de octoxid de uraniu se vor face încă din acest an. Mai mult chiar, compania spune că până în 2020 vrea sa necesarul de pulbere de uraniu să fie obținut integral prin procesarea minereurilor de uraniu achiziționate. Pare să rezulte, astfel, din strategia SNN, că CNU nu va mai conta ca producător, iar rolul societății se va reduce doar la procesarea minereurilor aduse din import. Mai mult chiar, Nuclearelectrica are în plan să achiziționeze, printr-un contract-cadru, întreaga cantitate de dioxid de carbon necesară pentru o perioadă de 36 de luni (aproximativ 720 de tone de dioxid de uraniu), care să îi ajungă până la implementarea întregului process de achiziție de octoxid de uraniu. Acesta ar fi cel mai mare contract de acest fel, dat fiind că până acum contractele au fost doar de șase luni. Din 2016 și până acum, SNN a cumpărat UO2 doar de la Cameco, datorită prețului mai mic pe care l-au oferit canadienii. Șansele ca tot ei să câștige și de data aceasta sunt maxime.
