Punerea în producție a zăcămintelor din Marea Neagră ne va transforma într-un jucător și mai important. Pe lângă faptul că ne vom asigura din surse interne tot consumul de gaze naturale, România va putea aproviziona și statele din jur, puternic dependente de gazul rusesc.
Miza gazelor din Marea Neagră a crescut și mai mult cu cât se apropie momentul 2019, când rușii vor să întrerupă total tranzitul gazelor prin Ucraina spre clienții din regiune, ceea ce ar putea lăsa anumite state fără sursă alternativă de aprovizionare. Rezervele din Marea Neagră descoperite până acum se ridică la circa 200 miliarde metri cubi, România având acum o producție anuală, preponderent din zăcămintele de pe uscat, de circa 10 miliarde metri cubi și un consum de circa 11 miliarde metri cubi.
Interes din partea vecinilor
Republica Moldova, de pildă, care depinde 100% de gazul rusesc, a anunțat că vrea să grăbească lucrările pentru finalizarea gazoductului Ungheni-Chișinău, după ce proiectul a stagnat o bună perioadă de timp.
Ucraina, foarte expusă și ea riscurilor, a devenit interesată de gazele din România, iar răspunsul companiilor petroliere a fost pe măsură. Astfel, Uktransgaz, operatorul rețelei de transport al gazelor din Ucraina, a licitat recent, fără oferte angajante, o capacitate de export de cinci miliarde metri cubi pe an, pe conducta Isaccea 1 (județul Tulcea) – Orlovka (Ucraina), iar capacitatea solicitată de producătorii și traderii de gaze a depășit 10 miliarde de metri cubi.
Ungaria, spre care România construiește deja o conductă ce va ajunge la capacitatea de 4 miliarde metri cubi – conducta BRUA – a spus, prin vocea premierului Viktor Orban, că „era monopolului gazelor ruseşti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea să ne acoperim peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din România”. De asemenea, Bulgaria speră ca, în situații de criză, să poată fi aprovizionată prin România inclusiv prin actualele conducte de tranzit care transportă acum doar gaz rusesc. La rândul ei, Serbia speră să poată primi gaze de la noi, fie printr-o conductă directă cu România, pe care Transgaz o are în plan pentru 2025, fie prin Bulgaria.
Legislația offshore, întârziată
Cel mai mare zăcământ în Marea Neagră a fost identificat până acum de consorțiul ExxonMobil (SUA)-OMV Petrom, dar companiile nu au luat încă decizia finală de investiție, așteptată pentru a doua parte a acestui an. Adoptarea legislației în domeniu – Legea offshore, redevențele – întârzie în Parlament, deși fără ea investitorii nu pot lua o decizie, iar discuțiile pe marginea cadrului legal au început încă din 2013.
Românii, scoși din conducerea Petrom
Între timp, la OMV Petrom, echipa condusă de Rainer Seele, CEO al grupului austriac OMV, a decis la începutul acestui an să o înlocuiască pe Mariana Gheorghe din fruntea companiei românești, cu un an înainte de expirarea mandatului.
De asemenea, luna trecută s-a mai făcut o schimbare extrem de importantă: Lăcrămioara Diaconu Pințea, ultimul român din directoratul OMV Petrom, reponsabilă de Direcția de Producție Gaze, deci inclusiv de proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, a fost revocată din funcție, tot cu un an înainte de finalizarea mandatului.
În locul ei a fost numit Franck Neel, cu o experiență îndelungată la Engie, un grup apropiat de Gazprom și implicat în construcția conductei Nord Stream 2. Aceste schimbări ridică semne de întrebare fiindcă Rainer Seele, șeful OMV, este cunoscut pentru relația foarte strânsă pe care o are cu Gazprom, mai ales că a și lucrat în subsidiara lor de trading cu gaze.
Cursa diversificării surselor de aprovizionare
După ce, în 2009, Rusia a lăsat Europa în frig în plină iarnă, în urma unui scandal cu Ucraina, Comisia Europeană (CE) a început să sprijine cu prioritate proiectele menite să diversifice sursele de aprovizionare cu gaze ale statelor membre din regiunea de sud-est a Europei, cea mai expusă monopolului Rusiei. Scopul asumat de Bruxelles este ca fiecare țară să aibă cel puțin trei posibile surse de aprovizionare, iar interconectorii dintre statele membre trebuie să asigure fluxul de gaze în ambele sensuri, nu doar pe o singură direcție, ca acum.
Printre proiectele finanțate de CE se află, de pildă, interconectorul între România și Bulgaria, între Bulgaria și Serbia și între Grecia și Bulgaria. Și Grecia va avea un rol extrem de important în diversificarea surselor de gaz din regiune, fiindcă la ea va ajunge gazul azer, când sistemul de conducte denumit Coridorul Sudic va fi gata, în 2020. Totodată, prin terminalul de gaze naturale lichefiate (GNL) de la Revithoussa ea poate primi tancuri de GNL inclusiv din SUA. De altfel, cota de piață a americanilor în Europa e în creștere, ajungând anul trecut la 4% din importurile de GNL ale UE. Totuși, Qatar rămâne, cu peste 40%, principalul furnizor.
În prezent, cele mai vulnerabile sunt statele care depind până la 100% de gazul rusesc. Bulgaria, de pildă, își asigură 97% din consum de la ruși, Ungaria – 57%, iar Grecia -66%, conform datelor ACER. Unul dintre proiectele majore pentru diversificarea surselor de aprovizionare a regiunii, susținut puternic de CE, este Coridorul Sudic de gaze, care, din 2020, ar urma să transporte în Europa circa 10 miliarde de metri cubi pe an din câmpul Shah Deniz II din Azerbaidjan, prin Turcia către Grecia și Italia. Până în 2026, capacitatea ar urma să crească la 31 miliarde metri cubi.
Turkish Stream, construit în viteză
Până în 2019, Moscova vrea să finalizeze cele două gazoducte importante care pot scoate total din joc Ucraina de pe harta transportului de gaz rusesc către Europa și vor vulnerabiliza totodată și celelalte state care se află acum pe traseul conductelor de tranzit, printre care și România. Este vorba de gazoductul Nord Stream 2, cu o capacitate de 55 miliarde metri cubi pe an – care va conecta Rusia de Germania prin Marea Baltică, ocolind statele baltice, Polonia și Ucraina – și Turkish Stream, care va lega prin Marea Neagră Rusia de Turcia, de unde o ramificație va pleca spre sudul Europei, unde vor ajunge 15,75 miliarde metri cubi de gaz pe an. Adunate, cele două reprezintă capacitatea de transport prin Ucraina folosită anul trecut de Rusia, conform datelor oficiale de la Bruxelles analizate de „România liberă”. Rușii trag tare să finalizeze Turkish Stream până în 2019, înainte de finalizarea Coridorului Sudic. Lucrările la conductă au început în mai 2017, iar pe 30 aprilie 2018 Gazprom a anunțat că primul fir al conductei a fost construit deja prin Marea Neagră. În medie, 4,3 kilometri de conductă au fost instalați pe zi în zona de mare adâncime a mării, recordul unei zile fiind de 5,6 km/zi. În total, 61% din conducta de 1.161 km și de 7 miliarde de euro e deja instalată. Turcia este a doua mare piață de export a Gazprom, care e în prezent aprovizionată prin gazoductul Blue Stream și magistrala Trans-Balkan, care trece și prin România, via Ucraina.
Ucraina se teme de un război total cu Rusia
Ambiția Rusiei de a ocoli Ucraina în tranzitul de gaze naturale spre clienții săi europeni ridică presiunea la cote înalte în statul vecin.
Ucraina, care deja a fost văduvită de Peninsula Crimeea și trăiește pe viu un război în regiunea Donbas, avertizează asupra unui scenariu dur: acela privind o invazie militară totală a Rusiei asupra sa, odată ce infrastructura sa de transport al gazelor nu va mai fi utilă rușilor. La sfârșitul lunii aprilie, președintele ucrainean Petro Poroșenko (foto) a avertizat că forțele militare ale Rusiei sunt pregătite pentru o invazie la scară largă a țării sale. „Pentru noi, Forțele Armate ale Federației Ruse sunt armata unui agresor care a anexat Crimeea, a ocupat o parte din Donbas și este mereu gata pentru o invazie la scară largă asupra întregului teritoriu ucrainean”, a declarat Poroșenko, potrivit publicației Unian.info.
SUA se opun vehement
Riscul unui război total în Ucraina a fost semnalat și de premierul polonez Mateusz Morawiecki. Acesta a declarat în luna februarie că adevăratul pericol al construirii Nord Stream 2 și al scoaterii Ucrainei din tranzitul de gaze stă în faptul că Rusia poate lansa un atac terestru masiv împotriva Ucrainei, fără a mai avea teama că va afecta infrastructura de conducte a Ucrainei și că va întrerupe astfel exporturile Gazprom spre statele vest-europene. SUA, aliații Ucrainei, și-au intensificat contrele la adresa acestui proiect al rușilor.
Kurk Volter, reprezentantul special al SUA în Ucraina, a afirmat zilele trecute că, deși nu s-a luat încă nicio decizie, SUA au în vedere impunerea de sancțiuni corporațiilor care iau parte la construcția conductei. Este vorba despre nemții de la Uniper și Wintershall, grupul austriac OMV, francezii de la Engie și anglo-olandezii de la Royal Dutch Shell. Grupurile OMV și Engie sunt prezente și în România, unde dețin active strategice.
Gazul, o armă politică
Președintele rus, Vladimir Putin, a afirmat, după o întâlnire la Soci cu cancelarul Angela Merkel, că Rusia va continua să pompeze gaz în conductele ucrainene doar „dacă economic e fezabil și viabil pentru companiile care operează în acest proiect“.
Polonia, care se opune puternic proiectului, spune că gazoductul va fi un instrument nou de presiune al Rusiei asupra statelor tranzitate acum. „E obținerea unei influențe mai mari a Rusiei. Nu vrei să te supui? Atunci vom trimite gazul prin Nord Stream 2 sau prin Turkish Stream. E un instrument politic, așa vedem”, a declarat, pentru „România liberă”, Stanislaw Cios, consilier la Departamentul de Cooperare Economică din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) al Poloniei.
În opinia sa, odată ce rolul acestor state va slăbi, Rusia „poate începe să joace jocuri” cu ele. „Sunt mult mai vulnerabile decât erau înainte din punct de vedere al aprovizionării, geopolitic. Asta e o posibilitate și e realistă, fiindcă am văzut câteva întreruperi ale furnizării în ultimii 10 ani din Rusia către regiune, fără anunțuri prealabile din partea lor, fără niciun fel de explicații”, a afirmat diplomatul.
Întrebat de reporterul RL dacă vede posibil un scenariu de război în Ucraina, el ne-a răspuns că trebuie luate în calcul toate scenariile. „Sunt tot felul de efecte posibile, toate sunt ipotetice la acest moment, dar nu poți exclude niciun scenariu, fiindcă am văzut diferite tipuri de activități ale Rusiei în această arie a Europei”, a afirmat Cios. Doi experți români în geopolitică consultați de RL exclud însă varianta unui război total între Rusia și Ucraina. „Rusia trebuie să își mențină dominația în Ucraina, dar varianta unui război total este puțin probabilă, fiindcă rușii nu au nevoie de un conflict mai mare decât cel din estul Ucrainei și nu îl pot întreține. Ținta lor este să își mărească influența politică și pe cea economică, pe care le-au pierdut”, a spus unul dintre aceștia.
Două gazoducte complementare
Rolul politic al României este crucial pentru a împiedica Rusia să își consolideze poziția în regiune, ne-au explicat experți externi în sectorul gazelor.
„România este cea mai interesată de Turkish Stream, pentru că aceasta este cea mai mare problemă pentru România și Bulgaria. Din calculele noastre reiese că ar fi dificil să întrerupi tranzitul prin Ucraina fără Turkish Stream, dacă doar Nord Stream 2 este construită. Federația Rusă are nevoie de ambele conducte pentru a strangula Ucraina, nu doar din punctul de vedere al volumelor, ci și tehnic, fiindcă va fi dificil să întrerupi în special ruta românească de tranzit, care alimentează Bulgaria și Grecia”, au spus aceștia.
