Datele Eurostat arată că în 2017, mai mult de o treime din populaţie era expusă riscului sărăciei sau excluziunii sociale în trei state membre: Bulgaria (38,9%), România (35,7%) şi Grecia (34,8%), iar la polul opus al scalei, ţările cu cele mai scăzute rate ale persoanele aflate în pericol de sărăcie sau excluziune socială au fost Cehia (12,2%), Finlanda (15,7%), Slovacia (16,3%), Ţările de Jos (17,0%), Slovenia şi Franţa (ambele 17,1%) şi Danemarca (17,2%).
În perioada 2008-2017, România a înregistrat o scădere cu 8,5 puncte procentuale a ratei riscului de sărăcie şi excluziune socială, urmată de Letonia (6 pp) şi Bulgaria (5,9 pp). La polul opus, în perioada analizată, rata riscului sărăciei şi excluziunii sociale a crescut în zece state membre, cele mai semnificative majorări înregistrându-se în Grecia (de la 28,1% în 2008 la 34,8% în 2017 sau o creştere de 6,7 puncte procentuale), Italia (o creştere cu 3,4 puncte procentuale faţă de 2008), Spania (2,8 puncte procentuale), Ţările de Jos (2,1 puncte procentuale), Cipru (1,9 puncte procentuale) şi Estonia (1,6 puncte procentuale).
„Privind fiecare dintre cele trei elemente care contribuie la riscul sărăciei şi excluziunii sociale, 16,9% din populaţia Uniunii Europene era în pericol de sărăcie după transferurile sociale în 2017, ceea ce înseamnă că venitul disponibil se afla sub riscul naţional de sărăcie. Această proporţie a scăzut uşor comparativ cu 2016 (17,3%), dar este mai mare decât în 2008 (16,6%). Deoarece pragurile reflectă distribuţia reală a veniturilor în ţări, acestea variază în mare măsură atât între statele membre, cât şi în timp”, se arată în raportul Eurostat.
În statele membre ale Uniunii Europene, mai mult de o persoană din cinci au fost expuse riscului veniturilor insuficiente, în România (23,6%), Bulgaria (23,4%), Lituania (22,9%), Letonia (22,1%), Spania (21,6%), Estonia (21%), Italia (20,3%) şi Grecia (20,2%). În schimb, cele mai scăzute rate au fost înregistrate în Cehia (9,1%), Finlanda (11,5%), Danemarca şi Slovacia (ambele 12,4%), Ţările de Jos (13,2%), Franţa şi Slovenia (ambele 13,3%) şi Ungaria (13,4%). Comparativ cu anul 2008, proporţia persoanelor expuse riscului veniturilor insuficiente a crescut în nouăsprezece state membre Statele, pentru care sunt disponibile date, rămânând stabilă una şi a scăzut în şapte.
În UE, în 2017, 6,9% din populaţie era foarte săracă, ceea ce înseamnă că nu îşi pot permite plata facturilor, nu pot să îşi păstreaze casa încălzită în mod adecvat sau să să îşi ia o vacanţă de o săptămână departe de casă. Aceast procent a scăzut comparativ atât cu 2016 (7,5%) cât şi cu 2008 (8,5%). Cota celor foarte săraci a variat, în 2017, semnificativ între statele membre, de la 30% în Bulgaria, 21,1% în Grecia şi 19,7% în România la mai puţin de 4% în Suedia (1,1%), Luxemburg (1,2%), Finlanda (2,1%), Ţările de Jos (2,6%), Danemarca (3,1%), Malta (3,3%) Austria şi Cehia (ambele 3,7%). Comparativ cu anul 2008, proporţia celor foarte săraci a crescut în nouă state membre pentru care sunt disponibile date şi a scăzut în optsprezece.
Studiul Eurostat arată că în 2017, timpul de lucru a fost redus, iar 9,3% din populaţia cu vârstă cuprinsă între 0 şi 59 de ani din Uniunea Europeană locuia în gospodării unde s-au aflat adulţi care au lucrat mai puţin de 20% din potenţialul lor total de muncă în ultimul an. Această proporţie a scăzut semnificativ faţă de 2016 (10,5%) şi se apropie de nivelul din 2008 (9,2%). Ţări precum Irlanda (18,2% în 2016), Grecia (15,6%), Belgia (13,5%), Croaţia (13,0% în 2016), Spania (12,8%) şi Italia (11,8%) au avut cele mai mari ponderi ale persoanelor timp de lucru redus, în timp ce Slovacia (5,4%), Republica Cehă (5,5%), Polonia (5,7%), Estonia (5,8%) şi Slovenia (6,2%) au înregistrat cele mai scăzute niveluri.
„În 2017, 112,9 milioane de persoane, sau 22,5% din populaţia Uniunii Europeane (UE) a fost expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială. Studiul Eurostat, oficiul de statistică al Uniunii Europene, a fost publicat cu ocazia Zilei Internaţionale pentru eradicarea sărăciei.
