În România există mari lacune de identificare corectă a populației aflate în sărăcie energetică, instrumentele de politici publice nefiind în acest moment adecvate pentru abordarea problemei într-o manieră durabilă, conform unui studiu lansat ieri de think tank-ul Centrul pentru Studiul Democrației (CSD).
Studiul constată că peste 50% din cuantumul ajutoarelor de încălzire acoperă încălzirea cu lemne, sprijinul pentru încălzirea cu energie electrică având o pondere de doar 2% din total. În plus, 56% din cuantumul ajutoarelor acordate merge către cele mai sărace 20% dintre gospodării.
Deși aproape un sfert din cuantumul ajutoarelor este direcționat către gospodăriile cele mai sărace, cu un venit de până la 155 lei pe membru de familie, datele arată că aproximativ 70% din gospodăriile cu astfel de venituri nu primesc niciun ajutor.
Astfel, sistemul de acordare a ajutoarelor nu identifică în mod adecvat consumatorii aflați în dificultate, iar peste jumătate din gospodăriile care primesc ajutoare se află în pragurile de venit superioare. În plus, această situație presupune un efort administrativ disproporționat de mare pentru gospodăriile cu veniturile mai mari și care primesc ajutoare mici.
În ceea ce privește tariful social la energie electrică, 12% din populația României beneficiază de această facilitate. Totuși, pe baza datelor aferente a trei zone de distribuție, s-a constatat că 42% din gospodăriile care solicită tariful social nu își dimensionează corect consumul și depășesc pragul minim de consum prevăzut de lege, aplicându-li-se în consecință, în mod automat, tarife peste nivelul social.