Promisiunile ministrului Darius Vâlcov presupun ca România să aibă an de an, timp de 12 ani, o creştere economică reuşită până în prezent doar de către China, în jurul a 8% din PIB, afirmă economiştii.
Promisiuni mari făcute de oficiali şi şanse mici ca acestea să fie respectate. În nu mai mult de 10-12 ani România ar putea ajunge, cu ajutorul celei mai relaxate politici de taxe din UE, la media europeană pe locuitor a PIB, ba chiar să depăşească acest indicator, a promis ieri ministrul de Finanţe, Darius Vâlcov.
“Avem o companie numită România, care de 25 de ani a avut de toate, mai puţin o viziune şi o strategie. Este pentru prima dată când această companie vine cu o viziune, vine cu o strategie şi spune unde vrea să ajungă. Vrem să ajungem, în cel mult 10-12 ani, să depăşim media PIB-ului pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Vrem să ajungem ca, până în 2019, să avem cea mai relaxată politică de taxe din Uniunea Europeană (…) Nu ajunge un Cod Fiscal sau un Cod de Procedură fiscală pentru a modifica tot acest sistem în care funcţionăm de peste 25 de ani“, a menţionat Vâlcov, potrivit Agerpres.
Peisajul zugrăvit de ministru este de natură a bucura toţi românii, cetăţeni ai unei ţări situate din acest punct de vedere pe penultimul loc european, cu puţin înaintea Bulgariei.
Ultimele date Eurostat arată că avem un PIB per capita ajustat cu puterea de cumpărare la jumătate din media UE (55%), de 5 ori mai mic decât cel al Luxembourgului şi doar puţin mai mare decât cel al Bulgariei (45%). Promisiunile ministrului ar aduce România la nivelul Italiei (situată la 99% din media UE), peste Spania (94%) sau Portugalia, ca să nu mai vorbim de fostele ţări comuniste. Însă cât de solide sunt promisiunile avansate românilor?
Doar cu rate chinezeşti de creştere
Economiştii consultaţi de „România liberă“ se îndoiesc că ţinta poate fi atinsă atât de uşor pe cât ne lasă să credem Vâlcov.
“Ca să ajungem în 10 ani la nivelul mediu din UE ar trebui să avem peste 6% creştere economică. Trageţi dvs concluzia cât de realist este. Este vorba de diferenţial, adică de diferenţa dintre noi şi ei (dintre ratele noastre şi ale lor de creştere – n. red.). Cu cât orizontul este mai mare, cu atât ţinta devine mai realistă. Suntem la 50 şi un pic % din PIB mediu în UE şi ar însemna să ni-l dublăm dacă ei stau pe loc. Creşterea ar trebui să fie de 6% an de an. Mai mult, trebuie să ne punem problema dacă putem susţine o astfel de creștere pe termen mediu şi lung”, spune Ionuţ Dumitru, preşedinte al Consiliului Fiscal.
„Nu ştiu pe ce se bazează calculele lui, ar trebui să ne ducem pe 7-8 la sută şi am spera în 20 de ani să avem media UE. Nu ne putem baza însă doar pe reduceri de impozite şi taxe, trebuie să avem in vedere dezvoltarea infrastructurii, atragerea de investiţii străine”, spune Gheroghe Ialomiţianu, fost ministru de Finanţe şi membru în Comisia de Buget Finanţe a Camerei Deputaţilor.
Radu Limpede, analist economic şi autor pentru situl economiczoom.ro, afirmă că există şanse ca promisiunile ministrului să se împlinească, puţin mai târziu însă. „În 2019 avem şanse ca PIB să ajungă la 60% din media UE de la actualul nivel situat la puţin peste 50%. Una dintre probleme este că odată obţinute anumite niveluri de creştere economică, aceasta încetineşte.”, explică el. În urmă cu un an guvernatorul BNR spunea că pentru ca nivelul PIB/locuitor să ajungă la circa 60% din media UE ar fi necesari 10 ani cu un diferenţial de creştere economică de 2 puncte procentuale pe an în favoarea României, şapte ani cu un diferenţial de 3 puncte procentuale pe an sau cinci ani cu un diferenţial de 4 puncte procentuale pe an faţă de media UE. „Ce a zis Vâlcov este valabil mai degrabă în 16-20 de ani cu condiţia ca noi să avem nişte politici structurale atât de bune care să ne împiedice să cădem în greşeli făcute în Europa acum. Există nişte şanse, totuşi noi am crescut cu 8% pe an timp de trei ani”, spune Limpede.
Doi paşi în faţă, unul înapoi
Inconsecvenţa pare a fi problema economiei româneşti. Dacă România ar fi avut timp de 25 de ani rata de creştere de 8% înregistrată imediat înainte de criza din 2009, probabil că visul ministrului Vâlcov ar fi fost deja împlinit. Statisticile arată altceva. De abia după 2000 PIB s-a desprins de nivelul înregistrat la Revoluţie, deci 10 ani irosiţi din acest punct de vedere. De abia în 2013 PIB-ul a ajuns la nivelul avut la începerea crizei în 2009, deci alţi 4-5 ani pierduţi. Evoluţii similare în viitor, destul de probabile, riscă să împingă visul ministrului de Finanţe mult dincolo de cei 10-12 ani promişi de el.
