Susţinerea sufletească pe care ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, o acordă reducerii CAS cu 5 puncte procentuale şi o posibilă ieşire la suprafaţă a locurilor de muncă din economia neagră nu au fost argumente de natură să-l convingă pe şeful statului să accepte propunerea de relaxare fiscală înaintată de Guvern. Ce argumente, însă, ar fi putut sta în picioare?
În afara argumentelor aduse bâlbâit şi care nu au fost susţinute luni cu cifre în faţa şefului statului, Traian Băsescu, pe tema reducerii CAS cu 5 puncte procentuale (pp), premierul Victor Ponta şi ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, ar fi putut apela la motive mult mai puternice în favoarea măsurii propuse de ei, spun economiştii.
Renegocierea Tratatului Fiscal
Semnat în 2012 de către România alături de alte 24 de state europene, Tratatul Fiscal ne obligă la atingerea unei ţinte de deficit bugetar structural de 1% din PIB la finele anului viitor astfel încât deficitul total să nu fie mai mare de 3% din PIB. Ţinta a fost prea ambiţioasă, este resimţită acum de noi pe pielea noastră şi taie Guvernului spaţiul fiscal necesar reducerii CAS cu 5 pp. Pe lângă cei 5,5 miliarde de lei deficit cauzat de reducerea CAS cu 5 pp, micşorarea deficitului structural (măsură numită în Tratat MTO, adică Medium Term Objective sau Obiectiv pe Termen Mediu) impune un efort de 5-6 miliarde de lei.
Una dintre soluţii este renegocierea Tratatului Fiscal, spune Gheorghe Ialomiţianu, fost ministru de Finanţe. Alături de alţii, el este acum acuzat că, la finele anului 2011, a stabilit cu prea mare uşurinţă o ţintă prea ambiţioasă de reducere a deficitului structural. Tratatul a fost aprobat de echipa guvernamentală din primăvara anului 2012, iar acesta poate fi renegociat cu FMI şi CE după modelul polonez, răspunde Gheorghe Ialomiţianu. ”Totul se poate renegocia, iar pentru România ar fi mai simplu decât pentru Polonia. Trebuie doar să vii cu argumente”, spune fostul ministru.
Ideea renegocierii este susţinută şi de economistul Lucian Isar. ”Cei doi (Ponta şi Petrescu – n. red.) au fost surprinşi cu partea legată de compactul fiscal. Este drept că acele şase miliarde greşeala preşedintelui, am vrut să fim campionii dreptăţii şi am pus ca ţintă 2015 când Polonia a pus 2017, Spania şi Portugalia 2017-2018. La anul se poate modifica , putem renegoca un spaţiu de 0,6-1 % dacă promitem că vom folosi banii pentru investiţii”, spune Lucian Isar.
Alte două posibile răspunsuri
Micşorarea evaziunii fiscale dar şi recuperarea creanţelor avute de stat la firmele aflate în insolvenţă erau alte două argumente care, dacă ra fi fost prezentate cu cifre, l-ar fi putut convinge pe Traian Băsescu să îşi dea acordul asupra diminuării CAS.
Victor Ponta chiar a vorbit de ceste două resurse fără a prezenta date concrete. ”În acest an nu se modifică ţintele de deficit asumate, iar în 2015 2016 pe baza creşterii economice, combaterii evaziunii fiscale şi intrării în vigoare a legii privind insolvenţa avem capacitatea de a face această măsură nu doar sustenabilă, ci şi profitabilă”, i-a spus Victor Ponta şefului statului. Greşeala lui a fost că nu a precizat dacă măsurile menţionate acoperă doar cele 5,5 miliarde lei necesare strict micşorării CAS sau şi efortul suplimentar reprezentat de diminuarea ţintei de deficit structural. ”Oricând poţi contabil să justifici, din pix oricând poţi face venituri la buget, nu se putea să nu vii cu o soluţie. Când au crescut salariile în 2012 a venit FMI şi a zis că dacă nu aveţi creştere economică de 2% nu aveţi cum să creşteţi salariile la bugetari. Au fost crescute şi din pix s-a rezolvat şi problema. Puteau spune că banii vin din evaziunea la CAS, deci pe termen scurt Victor Ponta și Ioana Petrescu puteau veni cu orice scenariu”, spune economistul Florin Cîţu.
Problema evaziunii ca argument în discuţiile privind sustenabilitatea micşorării CAS este ridicată şi de Cristian Socol, consilier al premierului Victor Ponta. ”Pentru a vedea dacă reducerea CAS este nesustenabilă, să luăm în considerare câteva cifre. Se spune că este greu de acoperit un impact negativ de 5 miliarde lei în 2015 (…) estimarea de evaziune fiscală din CAS este de 19 miliarde lei, de 4 ori mai mare decât nevoia de acoperit. Cu un grad de recuperare din insolvenţe de, să nu zicem 30% cât este media, să spunem 15% din totalul de 40 miliarde lei datorii ale firmelor în insolvenţă către ANAF ajungem la acoperirea măsurii”, spune Cristian Socol.
