După şase ani de susţinere intensă a economiei americane, Fed a decis stoparea achiziţiei de active financiare, eveniment care poate schimba complet fizionomia pieţelor mondiale. Acest program include măsuri incredibile pe care instituţia monetară le-a desfăşurat din 2008 cu scopul relansării economiei SUA. După ce a scăzut ratele sale directoare la un nivel istoric, Fed a lansat trei valuri de „QE”, în 2008, 2010 şi 2012. Valul trei al QE, demarat în septembrie 2012, s-a referit la achiziţia de obligaţiuni ale Trezoreriei şi creanţe ipotecare în valoare de 85 miliarde dolari pe lună.
În total, aceste măsuri excepţionale au dus bilanţul Fed de la 800 miliarde la 4.500 miliarde dolari, ceea ce a permis scăderea ratei dobânzii pe termen lung şi susţinerea imobiliarelor, creditelor şi locurilor de muncă. Problema este că numeroşi investitori de pe întreaga planetă au devenit „dependenţi” de aceste lichidităţi. În iunie 2013, singura evocare a sfârşitului QE de către şeful Fed de atunci, Ben Bernanke, a declanşat o criză de panică pe pieţele financiare.
În pofida îngrijorărilor manifestate pe pieţe, Fed şi-a menţinut planul. În ianuarie, banca federală a redus de la 85 la 75 miliarde dolari suma lunară pentru aceste achiziţii de active şi a continuat mişcarea până a ajuns la 15 miliarde dolari în octombrie. Iar de miercuri, această „cârjă” monetară a fost suprimată, o decizie care ţine de ameliorarea sănătăţii economice a SUA, rata şomajului scăzând de la 8,1% din populaţia activă la finele anului 2012 la 5,9% în septembrie. Potrivit FMI, SUA vor înregistra o creştere de 1,7% în acest an şi de 3% în 2015, iar toţi indicatorii de producţie industrială sunt pe verde. Christine Rifflart, economist la Observatorul francez al conjuncturilor economice arată că „redresarea este aici şi QE nu mai are raţiune de a exista, dar asta nu înseamnă că economia americană ar putea suporta o creştere de taxe, nici că şi-a revenit complet”.
Pompare de lichidităţi
După falimentul Lehman Brothers, în 2008, Fed a scăzut ratele directoare aproape de zero pentru susţinerea sistemului financiar, apoi a activităţii. Şi cum acele măsuri nu erau suficiente, banca a lansat faimoasele sale programe QE, astăzi economia americană dând semne de redresare. Politica Fed a contribuit la creşterea acţiunilor de mai mulţi ani şi acum investitorii se tem că, odată terminat acest sprijin extraordinar, pieţele ar putea pierde un motor important, dar specialiştii sunt încrezători. Sunt -însă economişti care recunosc faptul că sfârşitul QE nu va fi fără efect.
Revenirea în forţă a „regelui-dolar” este una dintre temele favorite ale pieţelor de câteva luni. Bancnota verde a cunoscut domnii îndelungate, care au durat în general între şase şi zece ani, cum a fost între 1992 şi 2002 (plus 43%) sau între 1979 şi 1985 (plus 67%). Perspectiva sfârşitului politicii Fed ar fi un catalizator al acestei reveniri a biletului verde, care are tendinţa de a se aprecia în lunile ce preced prima creştere a ratelor dobânzilor. Chiar dacă este vorba de o perspectivă încă îndepărtată, după primul semestru 2015, dolarul s-a proiectat deja în post-criză după 12 săptămâni de creştere.
Achiziţionând munţi de active financiare după 2008, Rezerva Federală americană şi-a mărit bilanţul de la 870 miliarde la aproape 4.500 miliarde dolari, ceea ce reprezintă un sfert din PIB-ul american. Întrebarea este cum se va reveni la normal fără destabilizarea pieţelor? Fed a fixat o foaie de drum cu două principii esenţiale – va reduce portofoliul său de titluri „în mod gradual şi previzibil”. -Calendarul „va depinde de evoluţia condiţiilor economice şi financiare”, preciza un comunicat din septembrie. Dar, înainte de a ceda titluri, instituţia va opri reinvestirea sumelor care îi sunt rambursate. Astăzi, banca îşi menţine practic -expunerea. Apoi, Fed va avea în vedere vânzarea -împrumuturilor de stat deţinute în portofoliul ei. În schimb, va putea păstra titlurile ipotecare până la -maturitate.
Efectul „european”
Dobânzile împrumuturilor statului american au tendinţa de a ghida dobânzile în zona euro, iar schimbarea politică ce se anunţă în SUA la alegerile de jumătate de mandat poate, teoretic, să prezinte riscuri pentru Europa. În prezent, având în vedere deteriorarea situaţiei economiei europene, analiştii cred în divergenţe exprimate deplin în politica monetară. În timp ce Fed pune capăt dispozitivului său de criză, Banca Centrală Europeană (BCE) a lansat o serie de măsuri pentru evitarea deflaţiei – scăderea ratei directoare la cel mai mic nivel din istorie (0,05%), dobânzi la depozite în teritoriu negative, noi credite pe termen lung acordate -băncilor şi achiziţia de active private pe pieţe. Între altele, instituţia condusă de Mario Draghi a lăsat de înţeles că ar putea face mai mult pentru susţinerea economiei, dacă aceste prime măsuri nu îşi vor dovedi eficiența.
