Scăderea numărului populației s-a făcut resimţită şi la finele anului trecut. Tendinţa, începută încă din 1990, trage în jos economia, iar situaţia va deveni şi mai critică în anii ce vor urma, avertizează economiştii.
Populaţia României a continuat să scadă şi în luna noiembrie a anului trecut, arată datele făcute publice ieri de către Institutul Naţional de Statistică. Tendinţa prezintă un pericol real asupra viitorului economiei româneşti, spun specialiștii.
Potrivit INS, în luna noiembrie numărul copiilor născuţi a fost de 14.897, cu 2.818 mai puţini faţă de luna precedentă. Numărul născuţilor vii a fost inferior şi celui înregistrat în luna corespunzătoare a anului 2013, cu 1.105 mai puţine naşteri.
Numărul persoanelor ale căror decese au fost înregistrate în luna noiembrie a fost de 21.097, cu 784 mai puţine decât în luna octombrie 2014. Numărul persoanelor decedate în noiembrie a fost cu 827 mai mare decât în noiembrie 2013. Efectul combinat al naşterilor și deceselor a făcut ca sporul natural să fie negativ în luna noiembrie, respectiv 6.200 de persoane (decedaţii având un excedent faţă de născuţii-vii). Singura veste bună a fost creşterea numărului de căsătorii în noiembrie 2014.
Are statul pârghiile necesare?
Sporul negativ al populaţiei este un fenomen care nu se întâlneşte doar în România, ci şi în ţările dezvoltate, spune economistul Aurelian Dochia, membru în conducerea BRD. “Situaţia trebuie analizată pe termen mediu şi lung, există o tendinţă negativă nu doar în România, ci şi în Uniunea Europeană sau alte ţări dezvoltate. În alte ţări lucrurile stau ceva mai bine, este cazul Franţei, posibil şi datorită politicilor din această ţară”, spune economistul.
Sporul negativ de populaţie din Japonia a creat situaţii aparte. Scăderea numerică a populaţiei din această ţară a făcut ca majorarea indicatorului PIB pe locuitor al acesteia să fie mai mare decât cel al SUA, în condiţiile în care evoluţia PIB japonez să fie mai lentă decât cea a SUA. Cât priveşte Franţa, cealaltă ţară menţionată de Dochia, aceasta are cea mai mare rată a fertilităţii din UE (peste 2 – numărul copiilor născuţi de o femeie pe durata vieţii) şi o populaţie în creştere (56,6 milioane persoane în 1990, 61,4 milioane în 2006 şi 63,7 milioane în 2013).
Există politici demografice prin care populaţia să devină determinată de sporirea natalităţii? Da, dar efectele sunt incerte. „De multe ori aceste politici nu dau rezultate, căci există factori culturali puternici. Femeile doresc să facă carieră, numărul de copii pe familie scade, de multe ori famiile au doar un copil. În România au existat încercări de încurajare ca în oricare domeniu şi nu aş spune că stăm din punct de vedere al acestor politici cel mai rău. Dacă indemnizaţiile acordate copiilor sunt mici, mamele primesc indemnizaţii timp de doi ani, ceea ce este un termen generos, întâlnit în puţine ţări”, spune Dochia.
“Probabila conservare și în viitor a unei fertilități de 1,3 copii la o femeie (media UE este 1,6 – n.red.) este motivată și de absența unui proiect de țară, a unor repere solide și ferme de profundă schimbare economică, socială și culturală care și-ar putea pune amprenta pe nivelul fenomenului. Eventuale măsuri de stimulare a natalității nu pot fi decât modeste, pe măsura resurselor pe care le are societatea românească.
În plus, nu există certitudinea unei sensibilități a fenomenului la astfel de măsuri, după crearea și consolidarea unui model de atitudine laissez-faire pe întinderea unui sfert de secol”, spune profesorul de demografie Vasile Gheţău.
Care sunt efectele economice
Există şi efecte economice pozitive ale declinului demografic, însă acestea sunt infime faţă de cele negative, spun specialiştii. Având doar un copil, cuplul are posibilitatea dirijării resurselor sale către alte priorităţi, este unul dintre avantajele menţionate de profesorul Gheţău. „Scăderea numărului de născuți a fost benefică economic, ea a redus considerabil cheltuielile pe care societatea le-a făcut pentru maternitate și nașterea copiilor, concedii postnatale, asistență medicală, alocații și indemnizații, creșe și grădinițe (câte au fost și sunt), cheltuieli în sistemul educațional, poate chiar și în programele de locuințe sociale”, mai spune el. O ţară cu natalitate scăzută și spor negativ al populaţiei se caracterizează deseori prin deflaţie, micşorarea preţurilor diverselor active (proprietăţi imobiliare etc). Reversul, reprezentat de efectele negative, este însă nimicitor pentru economie.
„Toate avantajele provenite din reducerea numărului de născuți au însă un teribil cost economic și social pe termen lung și foarte lung: raportul dintre populația vârstnică și cea în vârstă de muncă se va dubla până în anul 2050, trecând de la 26 vârstnici la 100 de adulți la 53, iar costurile unor programe de redresare consistentă a natalității nu pot fi decât foarte mari și de durată.”, spune Gheţău.
„Efectele economice sunt legate între ele. Cel mai puternic este pe sistemul de pensii care are deja deficite. Există informaţii confom cărora în 2050 vom fi 16-17 milioane, numărul participanţilor activi va scădea, cel al participanţilor pasivi va creşte. Aceasta va face să scadă capacitatea de consum”, spune Aurelian Dochia. Cu un consum în scădere economia va fi prea puţin stimulată să producă, iar taxele colectate de la o populaţie redusă se vor diminua. Şomajul va scădea şi el, însă firmele vor avea probleme majore în a găsi forţa de muncă corespunzătoare. Presiunea pusă pe sistemul de pensii are şanse de a se materializa în noi taxe, şi la fel creşterea costurilor cu asistenţa medicală pentru populaţia vârstnică.
