Majoritatea băncilor din România cer clienţilor să îşi facă asigurare de viaţă, dar şi de locuinţă, în cazul împrumuturilor imobiliare. Poate fi vorba despre acţiuni abuzive mai ales că, de multe ori, banca limitează şi opţiunile clientului în cee ace priveşte emitentul poliţei.
Orice român care deține un credit imobiliar știe că nu are posibilitatea de a alege liber notarul, evaluatorul sau polița de asigurare. În cel mai bun caz, banca pune la dispoziția clientului o listă cu nume de persoane sau companii pe care le denumește „agreate“.Nu de puține ori, respectivele recomandări sunt departe de a fi și cele mai avantajoase pentru client, din punct de vedere financiar. Legea permite, deocamdată băncilor să întrețină astfel de practici, însă, cel puțin în ceea ce privește asigurările, lucrurile tind să se schimbe.
Un proces colectiv care viza în primul rând dobânzile și comisioanele abuzive a creat un precedent și în ceea ce privește posibilitatea clienților de a contesta dreptul băncii de a impune anumite companii de asigurare.
Decizia, care se referă la un număr de 315 credite ipotecare acordate de Volksbank România, spune, printre altele, că „sunt abuzive clauzele care stabilesc obligația împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă și dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoiește polița“.
În situația celor de la Volksbank sunt şi clienții majorității celorlalte bănci comerciale din ţară.
Decizia e cu atât mai interesantă cu cât sentințe anterioare din același dosar s-au transformat în material pentru mii de clienți ai băncilor, care au decis să dea în judecată instituția de credit de unde se împrumutaseră.
O bună parte dintre aceștia au deja decizii definitive și irevocabile. Mai mult, în țară există deja mai multe procese în care clienți ai băncilor au contestat dreptul acesteia de a impune un anumit asigurător.
O parte dintre aceste procese au fost deja câștigate în instanţele din ţară. Potrivit noii legi a clauzelor abuzive, o asociație de clienți sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) au posibilitatea de a solicita eliminarea din toate contractele comerciale a clauzelor considerate abuzive de o anumită instanță.
Cu alte cuvinte, dacă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului este sesizată, ea poate cere să se elimine din toate contractele de credit posibilitatea ca banca să aleagă asigurătorul.
Dai mai mult decât face
Până atunci însă, alegerea fiind exclusiv la bancă, apar situații în care clientul plătește mai mult decât ar fi cazul. Ba chiar e obligat să se asigure pe o sumă mai mare decât ar fi nevoie pentru a acoperi datoria către bancă. Este și cazul unui client BCR. „Clientul băncii avea o poliţă de asigurare a locuinţei cumpărată pe credit ipotecar care urma să expire, cesionată băncii. Omul a primit acasă o adresă de la bancă în care era înştiinţat despre data expirării poliţei şi era invitat să încheie una nouă. În caz contrar, după 10 zile, banca va asigura bunurile imobile aduse în garanţie potrivit Certificatului de Asigurare şi Condiţiilor de Asigurare ataşate prezentei adrese, la Vienna Insurance Group prin agent de asigurare subordonat BCR“, scriu jurnaliștii de la Economica.net. Numai că polița prevedea că „suma asigurată e egală cu valoarea iniţială a creditului sau cu soldul acestuia, dar doar dacă soldul e mai mare decât valoarea iniţială a creditului“. Cu alte cuvinte, poliţa se încheie pe valoarea totală a creditului, iar asigurătorul şi banca nu ţin cont de cât a plătit clientul în contul creditului, pentru a face o poliţă doar pe diferenţa pe care o mai are de primit banca.
În cazul de faţă, cititorul Economica.net ar fi urmat să încheie o poliţă la o valoare a creditului de circa 38.000 de euro, în condiţiile în care soldul creditului este de doar 14.000 de euro. Poliţia e cesionată băncii, iar prima de asigurare este, evident, mult mai mare. Firma de asigurări primeşte bani mai mulţi, asigurând un bun la o valoare pe care proprietarul lui poate nu o doreşte. „De regulă, contractele facultative de asigurare a locuințelor se încheie pentru o sumă asigurată egală cu valoarea locuinței declarată de asigurat. Valoarea declarată trebuie să reflecte valoarea reală a locuinței asigurate. Contractele de asigurare prevăd, de regulă, că despăgubirea nu poate să depășească valoarea reală a locuinței asigurate. În cazul unei daune, pentru polițele cesionate în favoarea băncii, banca va primi despăgubirea numai până la valoarea soldului creditului, diferența fiind încasată de asigurat“, explică cei de la ASF.
