Termoficarea din România ar fi eficientizată de privatizare și reducerea monopolurilor locale, în condițiile în care acest sistem este în prezent ineficient, poluant, subfinanţat şi cu pierderi masive, recomandă Consiliul Concurenţei.
Potrivit Mediafax, lista propunerilor autorităţii de concurenţă include, de asemenea, creșterea utilizării resurselor neconvenţionale (apă geotermală, biomasă) pentru producerea de căldură şi apă caldă, reabilitarea termică a blocurilor prin refacerea anvelopei termice, reabilitarea instalației interioare și contorizarea directă individuală a consumatorilor, precum şi implementarea unui sistem de control, supraveghere și urmărire a exploatării și dispecerizarea informațiilor, datelor și parametrilor de funcționare ai instalaţiilor termice, împreună cu datele contoarelor de energie termică instalate la utilizatori.
În plus, Concurenţa recomandă modernizarea sistemului de distribuție şi promovarea distribuției orizontale a energiei termice către consumatori, care permite reglarea individuală a consumului și contorizarea individuală pentru fiecare apartament în parte, precum şi stabilirea unei relații directe cu consumatorul final, prin generalizarea facturării individuale, sau fidelizarea clienților buni-platnici.
"Prin realizarea acestor obiective, serviciul centralizat de termoficare ar putea deveni eficient, de înaltă calitate, rentabil şi competitiv în raport cu alte soluţii tehnologice de încălzire şi preparare a apei calde de consum, ceea ce ar putea conduce la revenirea consumatorilor în rețea şi la dezvoltarea ulterioară a serviciului, potrivit raportului "Evoluţia concurenţei în sectoare cheie", lansat joi de CC.
Instituţia a efectuat un studiu, bazat pe informaţii de la 75 de firme cu activităţi de producţie, transport, distribuție şi furnizare a energiei termice, concluzionând că începând cu 2007 toţi indicatorii financiari ai acestora în ceea ce priveşte furnizarea energiei termice sunt în scădere.
Astfel, cifra de afaceri și veniturile acestora au scăzut de la un an la altul, pe fondul continuării debranșărilor clienților de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, neîncasării la timp a facturilor de la populație şi firme, precum și din cauza pierderilor înregistrate pe întreg fluxul de producere și distribuție a energiei termice, a lipsei soluțiilor de finanțare în vederea modernizării și retehnologizării centralelor termice și a rețelelor de distribuție.
Companiile din domeniu au pierderi mari, însumând 521 milioane lei în 2013, inclusiv ca urmare a prețului crescut al gazelor naturale folosite la producția de energie termică, şi aproape 7.500 de salariați (35% din total) au rămas fără loc de muncă, după ce au fost disponibilizați sau întreprinderile la care lucrau au intrat în insolvență sau faliment.
Totodată, CC a constatat că peste 22% din cantitatea produsă în centrale nu ajunge la consumatori, risipindu-se din cauza instalațiilor învechite de transport și distribuție. Rețeaua de distribuție, aflată în administrarea autorităților publice locale, a fost construită în perioada 1960-1990.
Preţul energiei termice pentru populaţie sunt stabilite de către autoritatea locală respectivă. Cel mai redus preţ al energiei termice (între 86 lei și 154 lei pe gigacalorie) a fost plătit, anul trecut, de consumatorii casnici din Cernavodă, Arad, Vaslui, Tulcea și Bacău. La polul opus se află locuitorii din Constanța, Reșita, Brăila, Miercurea Ciuc și Târgu Mureș, unde preţurile au fost cuprinse între 311 lei și 387 lei pe gigacalorie.
În perioada 2007 – octombrie 2013 producătorii de apă caldă şi căldură au primit din partea autoritătilor publice centrale și locale ajutoare de stat sau compensații în valoare de 6,24 miliarde lei, cele mai importante sume (2,28 miliarde lei) fiind acordate pentru acoperirea integrală a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de facturare.
Valoarea ajutoarelor de stat sau compensațiilor a scăzut în ultimii ani, ajungând în 2013 la circa jumătate faţă de 2007 – 472,69 milioane lei faţă de 1,12 miliarde lei. Reducerea se explică prin numărul însemnat de consumatori debranșaţi de la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice în perioada analizată, prin scăderea cantității de energie termică livrată, precum și prin eliminarea, începând cu anul 2011, a subvenţiei acordate de la bugetul de stat (central), în prezent nivelul compensațiilor fiind stabilit și acordat din bugetul autorităților publice locale.
Producătorii au primit în 2007-2013, de asemenea, ajutoare de stat sub forma unui bonus pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă (671,7 milioane lei), iar autoritățile locale au acordat ajutoare sociale de 760,2 milioane lei pentru consumatorii vulnerabili, pe perioada de iarnă.
Consiliul Concurenţei concluzionează că ineficienţa sistemului centralizat este generată atât de procesele de producţie existente, cât şi de pierderile din reţelele de transport şi distribuţie. Majoritatea operatorilor sunt ineficienţi din punct de vedere economic, pierderile de energie termică fiind acoperite cu eforturi bugetare din ce în ce mai mari. Producătorii susţin că unele pierderi sunt datorate şi sistemului reglementat al preţurilor, în sensul că autorităţile recunosc, la momentul fundamentării preţurilor, un anumit nivel al cheltuielilor, mai mic decât cheltuielile reale de producţie şi autorităţile acceptă să majoreze preţurile mai târziu decât momentul creşterii justificate a cheltuielilor (în special creşterea preţului la combustibil), decalajele intervenite reflectându-se în pierderi.
Totodată, pentru a evita riscul de neplată a facturilor de către populaţie administraţiile locale trebuie să se asigure că preţul gigacaloriei se încadrează în gradul de suportabilitate acceptat la nivel naţional, astfel că recurg la subvenţionarea energiei termice. Această subvenţionare reprezintă o povară asupra bugetului general consolidat estimată la aproape jumătate de miliard de euro anual, sumă care finanţează de fapt ineficienţa operatorilor din sistem. În pofida volumului relativ ridicat al subvenţiilor, un număr semnificativ de operatori de pe această piaţă au un grad ridicat de îndatorare.
Analiza de suportabilitate arată că ponderea cheltuielilor cu energia termică în venitul mediu al unei gospodării ar putea depăşi pragul acceptat de 10%, putând ajunge până la 12% la nivel naţional şi chiar 14-15% în unele regiuni ale ţării, notează sursa citată.
Sectorul energiei termice este în responsabilitatea a cinci instituţii centrale, care nu îşi coordonează strategiile şi obiectivele în domeniul energiei termice, ceea ce duce, în opinia reprezentanţilor CC, la dificultăţi de natură tehnică (dezechilibre majore între cerere şi ofertă, excedent de producţie, pierderi tehnologice, lipsa investiţiilor în retehnologizare), dificultăţi de natură economică (tarife în creştere şi sub costul de producţie, subvenţionare ridicată, pierderi financiare pentru operatorii din sistem, acumulare de datorii către furnizorii de combustibili, lipsa surselor de finanţare, concurenţa din partea surselor alternative de încălzire), dificultăţi de natură socială (creşterea facturii la încălzire, reducerea gradului de suportabilitate a populaţiei, reducerea numărului de ajutoare sociale), dificultăţi de natură administrativă/instituţională (lipsa experienţei autorităţilor locale în gestionarea alimentării cu energie termică, management defectuos, coordonare defectuoasă a celor două autorităţi de reglementare-ANRSC nu are competenţe în a se implica în gestionarea problemelor la nivel local, iar ANRE s-a concentrat în principal pe sectorul energiei electrice).
