Secţiunea din programul guvernamental dedicată Energeticii e o colecţie de deziderate, ce combină fixaţiile trecutului cu vedetele viitorului, precum biomasa şi economia circulară.
În condiţiile în care veniturile vor scădea în anul 2017 şi cheltuielile vor creşte, este discutabil că vor exista bani pentru proiectele ample de investiţii prevăzute de programul guvernului Grindeanu, la capitolul Energie. Ministrul care se ocupă de acest sector, Toma Florian Petcu (ALDE), va avea o misiune foarte dificilă.
Revitalizarea producţiei de cărbune, prinsă în tarele trecutului
În Programul de guvernare se vorbeşte despre „revitalizarea producției de cărbune“. Evident, „cărbunele rămâne o componentă importantă a mixului de materii prime energetice a României“, aşa cum ştim, dar, concret, ce trebuie făcut? Răspunsul Cabinetului Grindeanu e simptomatic. „Producția de huilă trebuie menținută, pentru a asigura funcționarea câte unui nou grup energetic la Termocentrala Mintia și Termocentrala Paroșeni“, arată documentul citat.
Aici e problema: huila românească este mult prea slabă caloric, iar termocentralele Mintia Deva şi Paroşeni sunt falimentare. „La Termocentrala Mintia“, spune Programul de guvernare, „în următorii 10 ani, se poate implementa un proiect cu un grup energetic (200 MW sau 500 MW), cu eficiență ridicată (randament 43% – 45%), (în locul celor două grupuri existente)“.
Soluţia este pe termen mediu şi lung. „Următorii 10 ani“ înseamnă orizontul anului 2027. Dar până atunci? Pierderile actualului sistem se vor amplifica. Programul guvernamental nu e interconectat. De exemplu, tot aici ar trebui detaliate soluţiile alternative: energia solară, eoliană, folosirea biomasei, economia circulară, eficienţa energetică. Aceste chestiuni sunt tratate în altă parte, neinterconectate problematic, ceea ce denotă o sarcină primită, de atingere a unor punctaje prestabilite, şi nu dorinţa de a rezolva realmente tarele sistemului.
Biomasa şi economia circulară
„Proiectele pe bază de biomasă se susțin fără costuri pentru mediu, la producerea de energie electrică și termică“, scrie în Programul de guvernare PSD-ALDE. Dincolo de această prezentare demnă de Teleenciclopedia, realitatea e dureroasă. Oraşele României sunt mărginite de munţi de gunoaie neecologizaţi, botezaţi gropi de gunoi. În a doua jumătate a anului trecut, RADET şi ELCEN Bucureşti au fost puse în insolvenţă şi sunt acum în administrare specială.
Soluţia ar fi edificarea unui sistem alternativ de termocentrale de bloc şi de cvartal pe biomasă sau pe gaz metan. Nimeni nu face însă cel mai mic efort instituţional, măcar pentru un proiect-pilot. Experţii au declarat în mod repetat „României libere“ că sumele uriaşe ce se câştigă din asistarea bolnavilor RADET şi ELCEN sunt o ţintă financiară prea mare pentru ca instituţiile să lucreze contra acestor interese. Oricine ar guverna.
O altă problemă e că deşeurile din gropile de gunoi din România nu sunt sortate. Biomasa românească e umedă. Ea trebuie sortată, apoi uscată, ceea ce-i ridică preţul. Aceasta ar putea ridica şi preţul final al energiei termice sau electrice eventual produse. Oricum, nimeni nu a făcut un calcul financiar.
Toate aceste lucruri au directă legătură cu economia circulară, un concept nou, revoluţionar, aflat în studiu la nivel global. În principiu, deşeurile produse de comunităţi sunt transformate în energie. Aceasta e pusă la lucru în comunitate, ceea ce produce alte deşeuri, transformate iar în energie şi aşa mai departe. Dar acestea deja sunt lucruri mult prea înalte, când mafiile domină ţara şi nu poate să apară nici măcar un singur proiect concret de termocentrală cu pelete de biomasă.
Idei fixe – reactoarele 3 şi 4 şi hidrocentrala de la Tarniţa
Ideea fixă a tuturor guvernelor de după 1990 – finalizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă – apare ca deziderat. Este firesc, pentru că, în mixul energetic necesar, nu te poţi lipsi deocamdată de energia nucleară. Nimeni nu a reuşit să ofere însă până acum şi o soluţie de rentabilizare a proiectului. El presupune găsirea unei soluţii tehnice de furnizare a unei gigacalorii mult mai ieftine, cu 30 – 40 de euro pe megawatt.
Mai adăugăm un citat din program şi o observaţie. „Pentru valorificarea superioară a rezervelor de uraniu, se impune asigurarea condițiilor competitive de piață în exploatarea uraniului (cariere de exploatare noi, îmbunătățire tehnologii de rafinare)“. Realitatea e că în prezent Compania Naţională a Uraniului este în faliment, iar Combinatul de Apă Grea de la Turnu Severin în colaps.
Este prezent în program, tot sub formă de deziderat, idealul finalizării Hidrocentralei Tarniţa – Lăpuşteşti. Această hidrocentrală a fost un proiect ingenios teoretic, dar practic păgubos. Turbinele hidrocentralei ar fi plasate între două lacuri învecinate, aflate la o diferenţă de altitudine de câteva sute de metri.
Pompele ar urma să ridice apa în lacul de sus şi să-i dea apoi drumul în cel de jos, prin turbine, producându-se astfel hidroenergie. Problema e că specialiştii nu au reuşit să facă astfel încât randamentul să fie supraunitar. Proiectul este perdant. Costă mai mult să pompezi apa sus decât câştigi din energia produsă când îi dai drumul acesteia prin turbine.