Gigantul gazeifer rus Gazprom a anunţat că profitul său net a scăzut cu 17% în trimestrul al doilea (T2), comparativ cu perioada analogă a anului trecut, din cauza preţurilor crescute de operare. Profitul net a fost de 245 miliarde ruble (3,78 miliarde dolari).
Veniturile au fost mai mari cu 5%, la 1.330 de miliarde de ruble. Compania a informat că veniturile din vânzările pentru Europa, cea mai importantă piaţă Gazprom, au crescut cu 7%, iar cele din vânzările de pe piaţa internă și din fostele state URSS au scăzut.
Tudor Popescu, expert în politici energetice, arată că, din moment ce preţul gazului scade, pentru că scade preţul petrolului (iar acesta oscilează în jurul a 50 de dolari pe baril), Gazprom a scăzut preţurile ca să poată să vândă în continuare.
Eroarea lui Codruţ Sereș
Acum 10-15 ani, România achiziţiona gaz metan de la Gazprom, prin Wintershall (o asociere germană cu acţionariat german BASF, unde Gazprom deţine controlul printr-un sistem de contracte), „după o greșeală făcută de ministrul Economiei de atunci, Codruţ Șereș”, conform expertului în politici energetice Tudor Popescu. „Alexei Miller, boss-ul Gazprom, i-a spus lui Sereș că, legal, Gazprom nu poate vinde direct nimănui, nu are relaţii comerciale cu nimeni, așa că România va trebui să facă o asociere comercială asemănătoare Wintershall, prin care să achiziţioneze gaze direct de la Gazprom. Şereș a spus că nu discută decât despre relaţii între organisme de stat. Negocierile s-au sistat și România a fost obligată ani în șir să cumpere gaze scumpe de la Gazprom, prin Wintershall”, a amintit pentru „România liberă” Tudor Popescu.
„Cu constituirea unei asocieri comerciale, dividendele s-ar fi împărţit în două între părţi. Preţul gazului, de aproape 500 de dolari, de atunci, ar fi însemnat că Gazprom vindea asocierii la puţin peste 300 de dolari, rămânând ca diferenţa să fie împărţită între asociaţi și România să plătească în realitate 500 de dolari, minus dividendele, astfel că preţul efectiv de achiziţie ar fi fost mult mai scăzut. Rușii au fost corecţi cu noi”, susţine Tudor Popescu.
Contracte neflexibile și dependenţă
Dar în spate exista dorinţa Rusiei de a crea dependenţă. Gazprom are contracte neflexibile, pe zeci de ani, care la aceasta duc. Problema aceasta, cu independenţa energetică a României, a fost întotdeauna foarte discutată, arată expertul. „Dependenţa înseamnă că, în relaţia mea comercială, impui condiţii politice. De aceea vreau independenţă, nu dependenţă, ca să nu cumpăr cu obligaţia de a-ţi ceda ţie Transnistria. Niciodată nu s-a pus însă problema vreunei minimale condiţii politice puse de Gazprom”, explică specialistul în politici energetice.
Prin OUG nr. 13/2014, pentru modificarea OG nr. 7/2013, privind impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute după liberalizarea preţurilor la gaze, dată de Cabinetul Ponta, Executivul a stabilit un preţ mare al gazului metan furnizat de Romgaz, din producţia internă. Acum, Gazprom a scăzut preţul și operatorii economici iau de pe piaţa-spot, de la gigantul rus.
Întrebarea este: așa au scăzut profiturile la Gazprom? Romgaz are gaz la preţ ridicat și atunci Gazprom, care înainte vindea scump, bazându-se pe neliberalizarea preţurilor și pe dependenţa României de Wintershall, acum s-a adaptat și vinde pe piaţa-spot gaz metan ieftin? Preţul plătit de Alexei Miller pentru aceasta este că i-au scăzut profiturile?
Sigur că da, spune Tudor Popescu. „În mod normal, concernele economice mari, când nu se ieftinește preţul gazului metan, trec pe păcură. Preţul acesteia a scăzut mult. Aceasta se arde în termocentrale cu aceeași eficienţă ca și gazul. Pentru ca actorii economici să nu ia păcură, Gazprom a scăzut preţul gazului metan. Preţul plătit e că apar câștiguri nerealizate, în pierdere faţă de câștigurile pe care Gazprom și le-a planificat”, a detaliat pentru „România liberă” Popescu.
Nu vinde Gazprom, rușii n-au ce mânca
Să fie corectă o concluzie subiectivă, că Alexei Miller e atât de disperat să controleze Europa, prin Gazprom, pentru Putin, că este dispus să piardă bani pentru aceasta, prin nerealizarea unei părţi din profit? Nu, opinează expertul în politici energetice. „Alexei Miller e obligat să aducă venituri foarte substanţiale economiei ruse. El nu poate forţa nota preţului faţă de cursul pieţei. El spune: «Reducem câștigurile, ca să avem vânzare», pentru că rușii, dacă nu mai au vânzări la Gazprom, nu mai au ce mânca”, spune Tudor Popescu.
Preţurile la gaze, a explicat acesta, au scăzut la niște minime istorice, Gazprom reducându-și beneficiul. „PIB-ul Rusiei, în general, a scăzut, și bugetul, și investiţiile. Rusia cade economic foarte serios, din cauza nerealizării câștigurilor pe care le aducea înainte Miller. Aceasta nu poate aduce câștigurile pe care le avea înainte, pentru că, dacă ţine sus preţul, rămâne cu gazele nevândute”, a declarat Popescu.
Într-adevăr, în cartea lor „Gazprom – Noua armă a Rusiei”, doi jurnaliști ruși, Valeri Paniușkin și Mihail Zîgar, explicau acum aproape 10 ani că Rusia e dependentă de Gazprom. Prosperă Gazprom, prosperă Rusia. E acum Rusia la fel de dependentă de Gazprom, Rosneft și alte câteva companii ca acum 10 ani?
Tudor Popescu arată că a intervenit ceva foarte subtil: rușii au acceptat reducea tarifelor la gaze ca să omoare în SUA producţia de gaze de șist. „La preţul actual, nu te mai gândești să găurești pământul pe verticală, apoi pe orizontală, apoi să faci explozii pentru gaze de șist. Costă bani, gazul de șist devine nerentabil pe pieţe. Chestiunea a fost încurajată și de statele OPEC, pentru că gazul de șist înlocuia pe piaţă și petrolul”, a explicat Tudor Popescu.
Unde-i doare mai mult pe europeni
O analiză Bloomberg arată că Gazprom vrea să vândă gaze în Europa acolo unde îi doare mai mult pe cumpărători. Jocul e și mai complex: e mai mult decât o simplă apăsare a degetului pe rana europeanului.
Popescu arată că “Gazprom vrea să transporte prin proiectatul NordStream II 13 miliarde de metri cubi de gaze anual, pentru că acum Erdogan deschide și el trasee gazeifere pentru Rusia, prin Turcia. Cât timp rușii n-au ieșire prin Turcia, sunt în aer cu tot petrolul”. Pe de altă parte însă un traseu alternativ nordic, european, de alimentare cu gaze ar putea fi pentru Moscova o monedă de negociere și control cu Ankara.
Dar cum vinde Gazprom gazul metan în Europa? Cu clauze dure. Gigantul rus asigură cam 30% din gazul consumat anual de Europa. Germania e cel mai mare cumpărător, cu contracte care, cum am explicat, durează decenii și sunt foarte neflexibile, creând dependenţă. Clienţii Gazprom sunt prinși într-un joc comercial complex. Există o clauză de „take-or-pay”, care îi forţează să achiziţioneze un volum minim anual sau să plătească o sumă forfetară, indiferent cât de mult cumpără sub acel volum minim. Majoritatea contractelor au o formulă de preţ legată de preţul petrolului, cu un decalaj de 6-9 luni.
De la criza economică din 2008, mulţi cumpărători au căutat să își renegocieze contractele, pentru a obliga Gazprom să-și lege cumva tarifele de preţurile de la hub-ul european de gaze din Baumgarten. Gazprom a acceptat unele schimbări în contracte și acum cam o treime din furnizările sale de gaze sunt legate, ca preţ, de cotaţiile de pe piaţa-spot europeană.
