Cele trei acorduri semnate cu FMI după 2009 s-au dovedit inutile în cazul soluţionării marilor companii-problemă ale economiei româneşti, precum Oltchim, Hidroelectrica sau CFR Marfă.
Deşi au un potenţial incontestabil de a reprezenta nuclee de profit ale economiei româneşti mari coloşi industriali, precum Oltchim, companii naţionale de transport ca CFR Marfă sau producători de energie importanţi precum Hidroelectrica sau CE Oltenia continuă să dea bătăi de cap statului român. Având mii de angajaţi fiecare, acestea continuă să reprezinte pentru stat o problemă socială, dar şi una bugetară prin datoriile înregistrate la finanţele publice.
Ce prevede actualul acord
Ultimul acord convenit cu FMI la finele lui 2013 a fost cel mai relaxat din punct de vedere al angajamentelor luate de stat în privinţa privatizării. Nu pentru că FMI a devenit dezinteresat de problemă, ci pentru că a devenit evident că privatizarea unor companii, prevăzută în precedentul acord, este mai dificilă decât se credea.
Succese puţine
Electrica – Potrivit ultimului acord, statul s-a angajat să lanseze o ofertă publică (IPO) în cazul Electrica, după lichidarea unor entităţi generatoare de pierderi din interiorul companiei.
Vânzarea a 51% din acţiunile societăţii a fost un succes în urma căruia statul a încasat 2 miliarde de lei, bani care, susţinea fostul ministru al Energiei, au mers către modernizare. Statul a rămas cel mai mare acţionar cu aproape 49% din acţiuni. Paradoxul este că deseori privatizările merg cel mai bine în cazul companiilor cu rezultate bune care poate nici nu aveau nevoie mare de privatizare. Doar în primul trimestru al anului trecut compania a făcut 60 milioane lei profit net consolidat.
Rateuri mai multe
Hidroelectrica – Angajamentul a fost unul similar. Statul urma să lanseze o IPO cu 15% din acţiunile companiei, însă insolvenţa a impiedicat acest lucru. “Noi dorim să vedem Hidroelectrica ieşită din insolvenţă. Cum va ieşi din insolvenţă, vom demara procedurile (oferta publică de vânzare de acţiuni – n. red.)”, spunea recent ministrul Energiei şi IMM, Andrei Gerea. Complexul Energetic Oltenia – Promisiuni similare au fost făcute FMI şi în privinţa acestei companii. Statul s-a angajat ca mai întâi să facă atractivă compania în ochii potenţialilor investitori, după care să recurgă la IPO. Potrivit lui Gerea trebuie făcute restructurări, acum fiind în desfăşurare o „mică restructurare” . „La Oltenia vrem să îi vedem mai valoroşi pe piaţă. Adică, în momentul în care vinzi ceva, să simţi acolo că ai ce vinde”, a explicat ministrul.
Calendarul presupune desprinderea minei Berbeşti din companie, reevaluarea rezervelor de cărbune, vânzarea unor active, consolidarea managementului. Compania urmează să renunţe la 3.000 de angajaţi, potrivit declaraţiilor recente făcute de Laurenţiu Ciurel, directorul complexului. CFR Marfă – Privatizarea acestei companii este un alt eşec al Guvernului în relaţia cu FMI. Angajamentele de vânzare a pachetului majoritar al companiei datează dinaintea actualului acord, însă tentativa de privatizare a eşuat. La ultima rundă de discuţii cu FMI purtată zilele trecute, Guvernul a promis reluarea procedurilor de privatizare a companiei. CFR Marfă nu mai înregistrează datorii la buget pentru simplul motiv că a fost scutită de datorii la momentul privatizării, însă actualul ministrul al Transporturilor, Ioan Rus, dă asigurări că firma a avut rezultate bune în primele nouă luni ale anului trecut. De altfel conducerea CFR Marfă îşi propune un profit brut minim de 3 milioane lei pe acest an. Oltchim este o altă importantă companie de stat, aducătoare de pierderi (9 milioane euro pierderi EBITDA, în scădere masivă faţă de 2013) a căror privatizare a eşuat anterior semnării actualului acord. Soarta combinatului, aflat în insolvenţă, a făcut anul trecut obiectul unor discuţii purtate cu FMI în cadrul actualului acord, instituţia internaţională opunându-se răscumpărării de către stat a rafinăriei Arpechim în vederea unei privatizări a Oltchim la pachet cu aceasta.
FMI: Capitalul privat aduce expertiză și transparență
“Implicarea sectorului privat prin deţinerea de pachete minoritare sau majoritare de acţiuni constituie de asemenea un instrument util prin care se poate aduce expertiză şi finanţare şi prin care se poate spori şi transparenţa. Ofertele Publice Iniţiale de succes la trei companii energetice mari arată calea de urmat pentru un rol mai puternic pe care trebuie să îl joace capitalul privat în viitor. Sectorul de transporturi însă trebuie să recupereze rapida întârziere faţă de aceste evoluţii“, a arătat zilele trecute FMI
într-o declaraţie făcută la închiderea rundei de discuţii.
„Prevalenţa întreprinderilor de stat (ÎS) ineficiente în sectoarele de transporturi şi energie au împiedicat prestarea unor servicii publice de calitate mai bună şi modernizarea infrastructurii. Deşi arieratele ÎS au fost substanţial reduse şi situaţia financiară a unora dintre ÎS mari s-a îmbunătăţit în ultima vreme, slăbiciunea financiară a altora continuă să reprezinte o povară pentru bugetul statului, fie în mod direct prin transferuri, fie în mod indirect, prin venituri nerealizate“, explică FMI.
Trei acorduri în ultimii cinci ani
Începând cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat în aprobarea unui număr de zece aranjamente stand-by. La 4 mai 2009, FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) Din acest aranjament s-au tras
7 din cele 8 tranşe prevăzute, însumând 10,57 miliarde DST 1 (aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce priveşte cea
de-a 8-a tranşă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităţilor române, ca fiind de tip preventiv şi, în contextul evoluţiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă.
În martie 2011, FMI a aprobat un nou aranjament stand-by cu România, de tip preventiv, pentru o perioadă de 24 luni, în sumă de 3.090,6 milioane DST (aproximativ 3,5 miliarde euro). În septembrie 2013, FMI a aprobat o nouă solicitare a României de a încheia un nou aranjament stand-by, pentru o perioadă de 24 luni, în sumă de 1,75 miliarde DST (aproximativ 1,98 miliarde euro). Şi acum autorităţile române au informat Fondul că doresc să trateze noul aranjament ca unul de tip preventiv, respectiv că nu intenţionează să efectueze trageri în cadrul acestuia.
