După ce a eşuat în aducerea pe profit sau atragerea unui investitor strategic la Oltchim, statul speră să acopere datorii de 307 milioane euro vânzându-l pe bucăţi. Totuşi, chiar şi aşa, ar putea rămâne bun de plată pentru cheltuieli de mediu cu poluarea istorică, precum în cazul privatizării Petrom.
Cu datorii de peste 300 milioane euro, combinatul petrochimic Oltchim, cel mai mare de acest tip din sud-estul Europei, a fost scos la vânzare în nouă pachete de active, pentru care până joi, termenul-limită, au depus oferte nouă companii. Chiar dacă va reuşi vânzarea, banii vor merge în conturile creditorilor, de altfel cei care vor analiza ofertele câştigătoare.
Cei mai mari creditori sunt Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Electrica sau CET Govora, dar şi bănci precum CEC Bank, BCR şi Banca Transilvania, a declarat pentru „România liberă” Bogdan Stănescu, administratorul special al Oltchim. Societatea se află în insolvenţă din ianuarie 2013, după ce, potrivit raportului administratorilor, a eşuat să se integreze cu divizia de petrochimie a rafinăriei Arpechim, închisă de proprietari, grupul austriac OMV. În 2010, Oltchim plătise 13 milioane de euro pe activele petrochimiei de la Arpechim, proiectate să funcţioneze integrat cu combinatul chimic de la Râmnicu Vâlcea, căruia îi furniza materii prime.
„Masa credală a Oltchim este de circa 300 milioane de euro. În funcţie de ce oferte se vor primi, creditorii vor fi îndestulaţi sau nu. Adunăm toate ofertele, le punem pe masa creditorilor şi ele vor fi analizate în funcţie de ce vor investitorii să facă în societate”, a precizat Bogdan Stănescu.
Capcana costurilor cu poluarea istorică
Chiar dacă sumele ofertate vor acoperi datoriile combinatului, statul, care nu va câştiga nimic din această privatizare, cu excepţia recuperării creanţelor, tot ar putea să nu scape de problema Olt-chim. Asta pentru că, după ce vor fi vândute şi ultimele rămăşiţe din combinat, societatea va fi radiată, iar statul, în calitate de garant, va rămâne responsabil pentru eventualele cheltuieli de mediu legate de poluarea istorică, adică dinainte de privatizare. Acestea nu au fost cuantificate. „Dacă noul cumpărător vrea să radă tot, să taie şi să facă mall-uri, de exemplu, cheltuielile pentru poluarea istorică rămân în sarcina statului român, conform legii. Dacă va produce pe platformă şi face investiţii pentru a continua activitatea, atunci obligaţia nu va mai fi în sarcina noastră”, a punctat Bogdan Stănescu.
La privatizarea Petrom cu austriecii de la OMV, statul s-a angajat prin contract să despăgubească noul acţionar pentru cheltuielile de mediu cu poluarea istorică (refacere mediu şi dezafectare sonde), sumele necesare fiind estimate la 542 milioane euro, cam 80% din ce a încasat direct din vânzarea acţiunilor.
Potrivit lui Bogdan Stănescu, creditorii nu vor analiza doar preţul, ci şi intenţia de a face ceva. „Chiar poate face bani acest combinat. Noi, neavând bani de investiţii, nu putem mai mult. Din 2015, Oltchim e pe profit. Funcţionând la o capacitate de producţie de 30% din total, acum avem circa 2,5 milioane euro profit net pe lună, de la pierderi de 4 milioane de euro pe lună în 2013”, ne-a mai declarat administratorul special. Întrebat de ce se mai vinde, în condiţiile acestea, Stănescu a spus că, la un profit de 3 milioane euro lunar, datoriile de 300 milioane de euro ar fi acoperite în 100 de luni, adică în cel puţin 8 ani.
Vagoanele de marfă, vândute la pachet
Conform ultimului plan de reorganizare a combinatului de la Râmnicu Vâlcea, pachetele de active supuse vânzării au fost următoarele: Uzinele clor-alkali, Uzina oxo-alco-oli, Uzinele propilen-oxid şi polioli, Pachetul de servicii pentru ecologizarea site-ului industrial, Lotul de 1.010 vagoane de marfă, Procesarea de PVC, Uzina Petrochimică VCM/PVC, Uzina Petrochimică de la Bradu (Piteşti) şi Uzina de anhidridă ftalică.
Deocamdată, numele ofertanţilor sunt confidenţiale, dar cele vehiculate în presă, pe surse, sunt: Chimcomplex Borzești, controlat de omul de afaceri Ștefan Vuza, IPP, Louisiana Chemical (SUA), GFR Group – deţinut de omul de afaceri Stoica Gruia, care a făcut o ofertă pentru vagoanele deținute de Oltchim, Aiotech, Dynamic SG Galați (care a mai cumpărat active de la Oltchim în 2013), BNS Group şi fondul de investiții White Tiger, cu capitaluri americane și britanice.
„Ofertanţii trebuie validaţi şi urmează o perioadă de analiză împreună cu creditorii, după care se vor face publice rezultatele selecţiei”, a spus administratorul judiciar Gheorghe Piperea, citat de Mediafax. În plus, a mai spus avocatul, „este nevoie şi de opinia Comisiei Europene asupra modului în care decurge procesul de privatizare”.
Planurile lui Vuza
Chimcomplex Borzeşti a declarat public că a depus ofertă pentru preluarea unor active ale Oltchim, planul său fiind acela de a crea un gigant românesc în industria chimică. Potrivit unui comunicat al companiei deţinute de Ștefan Vuza, în sprijinul Chimcomplex s-au alăturat gigantul american Tricon Energy, cu o cifră de afaceri de 6 miliarde de dolari, ca partener comercial, cinci bănci europene coordonate de ING și două fonduri de investiții din Londra și Dubai. De altfel, Ștefan Vuza “vânează” de mult Oltchimul, participând şi la încercările anterioare ale statului de privatizare a combinatului chimic. Interesant este că grupul germano-polonez PCC nu a mai participat de această dată la licitaţie.
Statul român, prin Ministerul Economiei, controlează cel mai mare pachet de acţiuni la Oltchim, de 54,8%, în timp ce rivalii polonezi de la PCC deţin 32,34%, restul de 12,8% aparţinând altor acţionari. Compania este listată la BVB.
