Realizarea hidrocentralei Tarnița-Lapuștești este un poriect care a captat interesul a cinci companii. Acestea au depus, până la termenul limită (30 ianuarie 2015), ofertele preliminare neangajante în cadrul etapei de precalificare, potrivit unui anunț făcut de Hidro Tarnița.
”Conform principiului transparenței, lista investitorilor precalificați va fi publicată după analizarea documentației depuse, urmând să intrăm în următoarea fază a etapei de precalificare, cea de negociere”, a precizat directorul general al companiei de proiect Hidro Tarnița, Ovidiu Demetrescu.
Realizarea hidrocentralei Tarnița-Lapuștești presupune o investiție de tip green-field (de la 0 – n.r.) în valoare de aproximativ un miliarde de euro, aceasta urmând să aibă loc în termen de cinci până la șapte ani în relativa apropiere a municipiului Cluj-Napoca.
Compania care va administra viitoarea hidrocentrală Tarnița-Lăpuşteşti va fi scutită de mai multe taxe şi tarife, iar unitatea de producție a electricității va fi declarată de interes strategic național. Investiția ar urma să creeze peste 4.000 de locuri de muncă.
Astfel, societatea care va opera unitatea de producție şi stocare a electricității de la Tarnița nu va plăti taxa de cogenerare, achiziția de certificate verzi, tariful pentru transportul energiei, respectiv componenta de extragere de energie electrică din reţea, tarifului pentru serviciul de sistem, potrivit unui proiect de ordonanță postat în luna august 2014 pe site-ul Departamentului pentru Energie.
De asemenea, compania va fi exceptată de la plata apei utilizate în procesul de producție a electricității, taxă percepută de Apele Române. Spre exemplu, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie în hidrocentrale din România, plăteşte anual 80 milioane de euro pentru apa utilizată în procesul de producție.
Totodată, în vederea construcției hidrocentralei, scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor din circuitul agricol şi, respectiv, din fondul forestier naţional, va fi exceptată de la plata taxelor.
“În condiţiile în care necesarul de terenuri pentru construirea unei centrale hidroenergetice cu acumulare prin pompaj este de ordinul sutelor de hectare, iar costurile cu taxele pot depăşi 100.000 euro/hectar, taxarea acestora constituie o barieră în sine pentru decizia promovării unei astfel de investiţii de utilitate publică”, se spune în nota de fundamentare.