Fără noi investiţii, România mai poate produce ţiţei cel mult 12 ani şi gaze naturale cel mult nouă ani, potrivit specialiștilor din domeniu. Totuși, deocamdată nu avem nevoie de importuri.
Expertul în petrol şi gaze Tudor Popescu a declarat pentru „România liberă“ că în prezent informaţia că în Marea Neagră s-au descoperit 80 de miliarde de metri cubi de gaze este nesigură. “E posibil ca prin anul 2020 să avem ceva cert şi să scoatem şi petrol de acolo”, a precizat acesta. Pe de altă parte, Artur Stratan, preşedintele Asociaţiei Companiilor Petroliere, a afirmat pentru Digi 24 că, de la câştigarea la Haga a controlului românesc asupra platoului marin din zona Insulei Şerpilor, tot platoul marin a fost împărţit în 14 perimetre, unde se fac acum prospecţiuni.
Dar, pe lângă prețul scăzut al petrolului, o problemă este și cea a transportului. Clasic, acesta se face cu tancuri petroliere, care duc câte 300.000 de tone în containere marine. “Este o metodă foarte sigură până-ntr-o zi, când se sparge unul şi faci Marea Neagră albastră”, a precizat Tudor Popescu. O altă variantă este edificarea unei conducte de transport pe fundul mării, unde mişcările tectonice pot duce într-adevăr la ruperea oleoductului, dar se întrerupe transportul şi se limitează distrugerile şi pierderile. Numai că investiţiile necesare pentru forarea marină la adâncime (deep water drilling) şi pentru transportul pe conductă al ţiţeiului extras sunt însă, în acest moment, nerentabile, potrivit expertului.
Companiile mari nu mai bagă bani în această activitate, pentru că au foarte mult petrol ieftin în Orient. “Nu e interesat nimeni să facă acum deep water drilling. Iranul, ieşit de sub embargo, intră pe piaţa globală cu 80.000 de barili de petrol pe zi. În perspectivă, se prefigurează că ISIS va fi învins şi se va putea extrage ţiţei din Siria şi Irak, iar preţul petrolului va rămâne tot scăzut. Până când acesta va creşte iar, astfel de exploatări scumpe nu sunt rentabile”, a declarat Tudor Popescu.
Necesar asigurat
Mai există şi tehnicile de foraj orizontal de adâncime, pentru extragerea de hidrocarburi din rocile-mamă, dar acestea sunt acțiuni de avangardă. Companiile fac foraje până la 3.000 de metri adâncime, apoi sondează orizontal, sparg roca şi extrag gazul ce era ţinut captiv. “În acest moment, genul acesta de exploatare a fost sistat încă din stadiul incipient, pentru că nu este rentabil. Hunt Oil, care încerca să facă acest lucru în România, a renunţat deocamdată, pentru că nu este încă rentabil”, a explicat expertul.
În aceste condiţii, care este situaţia actuală a industriei petroliere din România? “În acest moment, OMV Petrom concediază masiv şi închide zonele de extracţie petrolieră”, a precizat specialistul.
Surse oficiale OMV Petrom au arătat, în replică, faptul că aceste reduceri sunt firești în actualul context. “Bugetul de investiţie se taie. Noi am tăiat din investiţii, numai la nivelul lui 2015, comparat cu 2014, 40%. Aceasta înseamnă tăiere din proiecte. Nu mai faci proiecte, nu mai ai nevoie de oameni, dar nu putem să spunem că există un plan în care sunt cifre”, au explicat reprezentanții OMV Petrom. Situația este creată și de faptul că necesarul intern anual de gaz metan pentru populaţie al României este de 3,2 miliarde de metri cubi, iar economia românească are un necesar total de 10 -11 miliarde de metri cubi anual, din care jumătate îl asigură OMV Petrom, iar cealaltă jumătate Romgaz, susţine Tudor Popescu, subliniind că “de importuri nu avem nevoie”.
Industrial. Randament redus
Petrolul românesc a fost primul exploatat industrial din lume. Încă din Evul Mediu, în diferite locuri de pe glob ţiţeiul era scos cu găleata din pământ. România a furnizat foarte mult petrol industrial între cele două războaie, inclusiv maşinii de război germane. Apoi, sovromurile au extras cu tehnologie de proastă calitate, ceea ce a dus la formarea şisturilor bituminoase, prin împrăştierea ţiţeiului în sol. Randamentul extracţiei a scăzut la 30%. La ora aceasta, explică Tudor Popescu, toată România extrage, pe media sondelor, cam 2% – 5% din cât extrage o singură sondă din Libia. Zăcămintele noastre fie sunt în curs de epuizare, fie sunt risipite şi, pentru a menţine o producţie, trebuie să cauţi mereu petrol, făcând foraje, ca să vezi unde mai ai”, a declarat expertul.
