Toate privatizările dovedite în instanță ca fiind realizate fraudulos ar urma să fie anulate, conform unei iniţiative PSD. Statul ar trebui să-și recupereze integral prejudiciul, sub forma restituirii acțiunilor și activelor companiei privatizate fraudulos, informează Profit.ro. Nu se înţelege însă foarte clar ce anume reprezintă o astfel de „privatizare frauduloasă“.
Parlamentarii PSD prevăd că „repararea prejudiciilor aduse intereselor statului în economie, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, se realizează prin restabilirea situației juridice anterioare săvârșirii infracțiunii“.
De asemenea, „procurorul sau instanța de judecată“ ar trebui să „ia măsurile legale de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când prejudicierea intereselor statului a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea e posibilă“. Dar mediul experţilor în Economie respinge proiectul. „O inepţie!“, „Optică de tip mafiot!“, „O nenorocire!“, „Ne scot ăştia din toate normele“ – sunt numai câteva dintre reacţiile obţinute de „România liberă“.
„Inepţie, soluţie de tip mafiot“
Valentin Ionescu a fost ministrul Privatizării în Cabinetul Ciorbea acum 20 de ani. „Este o inepţie şi, totodată, o soluţie de tip mafiot, aidoma problemei care e ridicată. Măsura aceasta exprimă tot o optică de tip mafiot, pentru că aceia care o propun nu urmăresc altceva decât să profite, să extragă cât mai multă rentă din societăţi care rămân la stat. Ei nu rezolvă nimic“, a spus Ionescu.
Frauda, explică expertul în management, „dacă e constatată în instanţă, tot în instanţă, pe latura civilă, se soluţionează, nu numai partea penală, adică repararea prejudiciului. Nu ai nevoie de lege, pentru că instanţa decide că se duce compania la stat“.
„Propunerea respectivă e bine să fie aruncată la coşul de gunoi sau, dacă va fi promovată, va alunga investitorii străini din România“, susţine Valentin Ionescu.
„Nici Putin nu a făcut aşa ceva!“
„Nu se poate aşa ceva!“ – a fost prima reacţie a lui Mircea Coşea, profesor universitar de economie. „E clar că sunt îngroziţi că nu pot să mai respecte programul de guvernare, că n-au bani pentru toate anunţurile pe care le face aşa-zisa doamnă ministru şi atunci vin cu nişte idei de-astea farfelue (n. r. – excentrice)“, a spus Coşea, adăugând că „o terminăm şi politic în Europa. O ţară care face naţionalizări, pe baza unor artificii… privatizarea frauduloasă… ce-i aia? E imposibil de dovedit!“.
Regula generală a fost că aceste întreprinderi româneşti au fost întâi decapitalizate, apoi privatizate. Acum sunt prospere şi capitalul lor ar reprezenta o ţintă pentru un executiv care constată că se termină banii. Profesorul a amintit că, până la Cabinetul Ciorbea, privatizările s-au făcut prin licitaţie, cu dosar de sarcini: „Victor Ciorbea şi Valentin Ionescu au început cu vânzarea directă. A mai existat şi metoda MEBO. După ce am făcut piaţa de capital – pentru că asta a fost misiunea mea, nu prea au intrat societăţi, dar au intrat pe Rasdaq“.
„Unele metode au dus la privatizare, altele la vânzări de acţiuni, dar nici una nu mai poate fi controlată. În baza cărui criteriu? Acei parlamentari au un criteriu al patriotismului, al efici-enţei economice, al parităţii de schimb euro – dolar? Dacă mai continuă guvernarea în felul acesta, e începutul unei crize, fără dubiu“, a spus „României libere“ Mircea Coşea.
„Ne scot ăştia din toate normele. Vă daţi seama ce înseamnă să faci naţionalizări pe o piaţă liberă, pe baza unor criterii politice? E o nenorocire! Nici Putin n-a făcut aşa ceva! Ar putea să fie, la limită, acceptată o asemenea iniţiativă dacă ar exista un aparat de măsurat ce înseamnă «fraudulos» în cazul privatizărilor“, a concluzionat Coşea.
Ce ar putea să însemne „fraudulos“
Economistul Răzvan Orăşanu a fost preşedintele Autorităţii de Valorificare a Activelor Statului (AVAS). „Există o lege din 2003, care se referă la activele unei societăţi comerciale privatizate“, a detaliat pentru RL Orăşanu. Teoretic, explică acesta, „există, în peste 2.000 de cazuri, după ştiinţa mea, privatizări făcute, în special în anii lui Ovidiu Muşetescu, dar nu în exclusivitate, unde s-a privatizat capitalul social al întreprinderilor respective, fără a include valoarea terenurilor în acel capital social“.
Cel mai notoriu caz a fost la Societatea Naţională a Tutunului Românesc, cu „sute şi sute de hectare neincluse în capitalul social. Compania s-a vândut cu o clauză în contractul de privatizare, prin care cumpărătorul se obliga să obţină titlurile respectivelor terenuri, după care să dea contraechivalentul în acţiuni statului. Este singurul lucru la care mă pot gândi «fraudulos»“, arată Răzvan Orăşanu, afirmând că, „dacă s-au făcut privatizări frauduloase, s-au făcut în special între anii 2000 şi 2004“.
Termenul „privatizare frauduloasă“, vag
Termenul „privatizare frauduloasă“ e foarte vag, spune analistul economic Constantin Rudniţchi. „Ar însemna fraudulos dacă nişte funcţionari au luat mită pentru privatizarea unei companii sau a alteia. Nu ştiu dacă mai poţi demonstra acum că cineva a luat acum 10 sau 15 ani şpagă“, a spus RL Rudniţchi.
„O altă speţă“, explică acesta, „ar putea să fie că prin fraudulos se înţelege că nu s-a vândut pe un preţ corect. Dar e foarte complicat să te întorci în timp, la condiţiile de piaţă de atunci, la situaţia companiei. Multe companii nu aveau bugete, nu aveau investiţii. Nu ştiu cum s-ar trece la o reevaluare“.
O a treia situaţie, spune analistul, „ar mai putea fi neîndeplinirea unor angajamente din contractul de privatizare. Investiţii, locuri de muncă. E aşa-numita clauză post-privatizare“. Subiectul e parţial legat de cele declarate RL de Răzvan Orăşanu. Constantin Rudniţchi aminteşte cazul celebru al „privatizării ICA (Institutul de Cercetări Alimentare – n. n.), cumpărat de omul de afaceri Dan Voiculescu. Nu-mi dau sea-ma dacă se doreşte să se ia companie cu companie, şi cele mici, şi cele mari. E o muncă sisifică, care va aduce multe discuţii“.
Rudniţchi a atras atenţia RL că, „dacă investitorii acelei companii sunt mari, s-ar putea să ne trezim cu procese la curţile de arbitraj internaţionale. Oamenii vor da în judecată statul român pe investiţiile făcute de ei, pe care şi le vor apăra“.
„Vă daţi seama ce înseamnă să faci naţionalizări pe o piaţă liberă, pe baza unor criterii politice? E o nenorocire! Nici Putin n-a făcut aşa ceva!“ MIRCEA COŞEA, PROFESOR DE ECONOMIE
