Șefii Gazprom, Alexei Miller, și OMV, Gerhard Roiss (foto), au semnat marți, la Viena, cu câteva ore înainte de sosirea într-o vizită scurtă în Austria a lui Vladimir Putin, un acord privind construcția segmentului austriac al gazoductului South Stream, un gest care sfidează Uniunea Europeană și Statele Unite și care ridică încă o dată întrebări asupra politicii pro-ruse a OMV, compania care deține 51% din cea mai mare companie românească, Petrom.
Cele două companii semnaseră încă din luna aprilie un memorandum în acest sens, în plină criză generată de anexarea Crimeii, care, pe de o parte, a dat o lovitură serioasă italienilor, iar pe de alta a reprezentat un mesaj de sfidare a sancțiunilor pe care Statele Unite și Uniunea Europeană conveniseră să le impună Rusiei. Italia, care prin compania ENI este parte a consorțiului ce ar urma să construiască partea offshore a South Stream, era destinația inițială a gazoductului, dar prin acordul cu OMV, Gazprom a dat semnalul că este pregătită să ducă la bun sfârșit multiplele și complicatele operațiuni de a-și asigura monopolul asupra livrărilor de gaze către Europa.
OMV este prima companie occidentală care a importat gaz din Rusia în 1968, un lucru pe care Putin nu a uitat să-l amintească la Viena, unde a vorbit despre importanța parteneriatului ruso-austriac. De atunci, Gazprom a făcut demersuri constante pentru a face din Austria principalul cap de pod al exportului de gaz rusesc în Europa de Vest. A convins guvernul austriac să construiască facilități de stocare la Baumgarten, care a devenit cel mai important hub energetic din regiune și, în 2008, a achiziționat 50% din piața de energie de la Baumgarten, unul din cele mai mari succese ale gigantului rus. Vicepreședintele și directorul pentru Exporturi al Gazprom, Alexandr Medvedev, și-a petrecut vreo 15 ani în calitate de rezident FSB/KGB în capitala austriacă. Viena colcăie de companii energetice legate de Gazprom, iar una dintre cele mai controversate din aceste companii, intermediarul Ros-UkrEnergo, a avut conturi găzduite de Raiffeisen Bank. Ruta italiană pare să fi fost o simplă diversiune, iar Austria dintotdeauna ținta Gazprom. Deși OMV a fost, aparent, liderul consorțiului care ar fi trebuit să construiască Nabucco, înțelegerile încheiate cu Gazprom la Baumgarten au reprezentat cea mai grea lovitură dată proiectului european.
Obstacole europene și lobby-ul pro-rus al OMV
Chiar dacă Miller și Roiss au semnat acest acord de construcție a unui segment de 50 de kilometri de conductă, în acest moment nu este deloc sigur că acest segment va fi legat la ceva. Înainte să ajungă în Austria, conducta ar trebui să treacă prin mai multe țări ale Uniunii Europene (cu excepția Serbiei) care trebuie să respecte reglementările Bruxelles-ului. Or, déjà, pe 9 iunie, Bulgaria a anunțat că suspendă lucrările la segmentul bulgar al South Stream, la cererea Uniunii Europene. Pe 3 iunie, Comisia ceruse Sofiei să înghețe lucrările la South Stream, sub motiv că aceasta încalcă legislația privind competiția pentru că nu permite accesul terților, pentru că nu separă activitatea de operare a gazoductului de aceea de furnizare de gaz și pentru că firma căreia i s-a încredințat construcția, Stroytransgaz, se afla pe lista companiilor supuse sancțiunilor. Bulgarii au încercat un artificiu legislativ pentru a ocoli reglementările europene, dar s-a răzgândit după vizita senatorilor americani John McCain, Ron Johnson și Christopher Murphy.
Acest blocaj nu înseamnă însă că South Stream nu ar putea fi construită. Gerhard Roiss a făcut lobby intens la Bruxelles atât împotriva sancțiunilor aplicate Rusiei, cât și în favoarea South Stream. Principalul mesaj al președintelui OMV este identic cu al lui Putin. Deși este limpede că South Stream ar adânci și mai mult, dependența de gazul rusesc a Europei, atât Roiss, cât și Putin susțin că dimpotrivă, gazoductul va diversifica și va garanta securitatea aprovizionării cu gaz în contextul crizei din Ucraina, de parcă nu rușii ar fi provocat această criză și nu ar fi sistat livrările de gaz către Kiev. Pe de altă parte, Alexei Miller a afirmat că are contacte zilnice cu comisarul pentru Energie Günther Oettinger și s-a declarat încrezător că South Stream va fi construit. Cheia South Stream pare să se afle în Bulgaria, dar bulgarii ar putea ceda atât presiunii rusești, cât și presiunii interne, care este considerabilă.
Problema OMV a României
South Stream se bucură nu numai de susținerea șefului OMV, dar și de cea a președintelui Heinz Fisher și a cancelarului Werner Feynman. Fisher este, la rândul său, un adversar al sancțiunilor impuse Rusiei și un adept al dialogului. De altfel, vizita lui Putin la Viena, deși criticată de ambasada americană, a fost salutată cu multă căldură de autoritățile austriece. Or, atât proiectul South Stream cât și apropierea Austriei de Rusia sunt contrare intereselor României, ceea ce ridică semne de întrebare asupra loialității multelor companii și bănci austriece față de statul român și mai ales a OMV, care deține 51% din Petrom. În iulie 2004, când s-a încheiat actul de privatizare a Petrom, prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase, declara că „cine controlează Petrom, controlează economia, controlează și politica”.În 2012, același Năstase scria că, în cazul privatizării Petrom, „s-a ajuns la OMV pe ideea unei companii integrate regional în Europa Centrală (România-Austria-Ungaria) care să poată să reziste concurenței marilor firme transnaționale din Occident și din fosta URSS”. Cu OMV acționând tot mai deschis ca o subsidiară a Gazprom și cu Petromidia în mâinile kazahilor de la Kazmunai, pare că planul inițial nu a funcționat decât în sensul blocării accesului companiilor occidentale. Pe relația cu fosta URSS a eșuat spectaculos.
