O singură ştire à la Roumanie putea concura zgomotul vuvuzelelor şi chiar n-a ezitat să apară. Încătuşarea bossului OTV a făcut marcaj mediatic la Mondialul televizat. „O căutau pe Elodia”, descria Dan Diaconescu Direct perchiziţiile la sediul televiziunii sale cu profit garantat din… „prestări servicii”. Ştim reţeta. Mişto marca „Becali”, cu ţintă fixă: decredibilizarea acţiunii procurorilor.
Brrrrr! Stau să înceapă meciurile cu miză mare la TVR şi DDD nu mă lasă. Hop se pune în mişcare şi operaţiunea „Free Gigi”, varianta „Free Dane!”. Zeci de telespectatori cu ADN otevist strigă în cor la Cercetări Penale: „Huo, DNA! Eliberaţi eroul poporului!”. Mare-i grădina Ta, Doamne! Zic, ce să-i faci, ăsta-i… poporul.
Încerc să mă eliberez de zgomotul elodiilor şi mut pe vuvuzele. Acolo, aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Echipa marelui Paris se face de râs în ultimul meci şi pierde ruşinos cu inocenta Africa de Sud. Mda, urât, dar parcă previzibil. La cum se mişcau Anelka, Henry sau Ribery, zău că nu meritau mai mult. Capul plecat, bate palma cu adversarii, scoate pălăria în faţa televizoarelor şi hai acasă, monsieur Domenech! Mais, non! Când colo, ce face selecţionerul Franţei? Un mic spectacol otevist în văzul lumii întregi. Refuză să-i întindă mâna celui care-l învinsese, antrenorul Africii de Sud, Carlos Alberto Parreira. N-ai fi crezut că un asemenea gest e posibil din partea unui vorbitor al limbii diplomaţiei. Raymond Domenech ne-a demonstrat însă că se poate! Că Elodia nu trebuie căutată musai în garsonierele (mă rog, palatele) OTV, ci chiar şi pe malurile Senei.
Laurentiu Ciocăzanu
