Michael Jackson, încă marcat la vârsta de 50 de ani de copilăria lui sacrificată pe altarul muzicii şi industriei de divertisment, a spus, cu câteva săptămâni înainte de a muri, că „nu a avut copilărie” şi că visa să înfiinţeze un spital pentru un milion de copii, scrie Mediafax.
Cântăreţul american considera că acest spital reprezenta adevăratul lui „testament”, într-o măsură mai mare decât ar fi făcut-o muzica sa.
Vocea ce cu greu putea fi recunoscută a „regelui muzicii pop”, aflat sub efectul medicamentelor, s-a auzit din nou, miercuri, în sala de audieri de la Curtea Superioară din Los Angeles, unde medicul Conrad Murray este judecat pentru omucidere involuntară, a cântăreţului Michael Jackson, pe 25 iunie 2009.
Acuzarea a difuzat integral mesajul audio care a şocat publicul prezent la acest proces.
În acest mesaj, înregistrat de medicul Murray pe telefonul lui mobil pe 10 mai 2009, Michael Jackson abia reuşeşte să articuleze cuvintele, însă ambiţia lui artistică era intactă.
Evocând seria de 50 de concerte pe care urma să le susţină la Londra, ce trebuia să marcheze marea revenire pe scenă a sa, Michael Jackson declara: „Trebuie să fie ceva fenomenal. Când oamenii vor ieşi de la spectacol, vreau ca ei să spună: «Nu am văzut niciodată aşa ceva în viaţa mea, a fost extraordinar. El este cel mai mare artist din lume»”.
Potrivit AFP, mania grandorii – probabil încurajată de sedarea puternică la care artistul părea să se fi supus în timpul înregistrării acestui mesaj – nu se opreşte aici. Cu încasările obţinute din acele concerte, starul american voia să înfiinţeze „un spital pentru un milion de copii, cel mai mare (spital, n.r.) din lume”.
„Se va nume Spitalul pentru copii Michael Jackson”, declara cântăreţul, în timp ce spectatorii din sala de tribunal ascultau înregistrarea cu respiraţia întretăiată de emoţie. Printre spectatori se aflau trei dintre fraţii artistului – Randy, Jermaine şi Rebbie.
„Va avea un cinematograf şi o sală de jocuri. Copiii sunt deprimaţi. În spitale, nu există nici cinematograf, nici sală de jocuri. Copiii sunt bolnavi pentru că sunt deprimaţi. Voi face asta pentru ei. Iar acest lucru va rămâne mai mult timp în memoria oamenilor decât concertele mele„, a adăugat cântăreţul, al cărui debit verbal era de o lentoare extremă.
Deşi proiectul său părea lipsit de realism, un frison de emoţie i-a străbătut pe spectatorii prezenţi la tribunal, în momentul în care megastarul, vizibil afectat de consumul de medicamente şi aflat într-o stare aproape de inconştienţă, a evocat copilăria sa, pe care a sacrificat-o pentru a-şi construi o carieră muzicală.
„Concertele mele vor ajuta copiii, acesta este visul meu. Îi iubesc. Îi iubesc pentru că ei nu au avut copilărie. Nici eu n-am avut copilărie. Pot să simt durerea lor. Simt durerea lor”, a spus Michael Jackson.
Miercuri dimineaţă, procurorul a prezentat juriului mai multe mesaje extrase din telefonul medicului Conrad Murray, din care reiese faptul că firma britanică la care se asigurase artistul pentru perioada în care urma să susţină concertele de la Londra se arăta „foarte îngrijorată” de starea fizică a cântăreţului şi solicita cu tărie să i se transmită dosarul medical al acestuia.
În dimineaţa zilei de 25 iunie 2009, Conrad Murray a trimis un mesaj companiei de asigurări, afirmând că starul pop nu l-a autorizat să le transmită dosarele sale medicale şi că asiguratorii trebuiau să contacteze compania AEG, care organiza acele concerte de la Londra.
„În ceea ce priveşte articolele despre sănătatea lui, publicate în presă, permiteţi-mi să vă spun că, din câte cunosc eu, sunt false”, a scris medicul Murray în acel sms.
Mesajul a fost expediat la ora 11.17. Potrivit unor martori audiaţi în acest proces, Michael Jackson era probabil deja mort la acea oră.
Miercuri după-amiază, procurorul a expus conţinutul celor trei genţi în care Conrad Murray a pus, după moartea cântăreţului, medicamentele şi materialul medical care se aflau lângă patul cântăreţului. Acele genţi conţineau zeci de flacoane de medicamente – mai ales propofol -, seringi, comprese, perfuzii, demne mai degrabă de o rezervă de spital, decât de dormitorul unei persoane sănătoase.
