Teatrul tv nu vă este străin.
Ileana Stana Ionescu: Vai, Doamne, cum să-mi fie străin teatrul tv! Toată viaţa am făcut asta, de când sunt în Bucureşti, adică din 1965. Dar, din păcate, în vremea din urmă, teatrul tv n-a mai existat, nu s-a mai făcut nimic, s-a trăit numai din reluări. Ori istoria asta cu „Mătuşica” a fost pentru mine un cadou. O mare plăcere, o mare bucurie. Mai ales că am fost alături de un coleg, Marius Bodochi, care-mi este foarte drag şi care a fost un excepţional partener şi prieten. Am lucrat cu un domn regizor, domnul Ţop, care este, de asemenea, un om minunat, şi m-am simţit colosal de bine.
Cum vi se pare reluarea teatrului tv?
I. S. I.: Cum să spun, nu este benefică, este normală. Este o istorie care nu trebuia întreruptă nici o clipă, îmi pare foarte rău că trebuie să fac această declaraţie. Am mulţi colegi, prieteni care mă întreabă pe stradă „Ce se întâmplă? De ce nu mai există în grila tvr teatru?”. Nu se poate da numai spectacole din arhivă, trebuie făcute şi altele. Este adevărat, la „Mătuşica” s-a filmat repede, însă nu în detrimentul nostru, al actorilor. De data aceasta, mai inconfortabil a fost pentru domnul Bodochi, care a avut text mult. Eu, din fericire, am avut text puţin.
Credeţi că va avea succes? Oamenii au început să fugă de televizor.
I. S. I.: Nu vi se pare normal că sunt speriaţi de ceea ce au văzut în ultima vreme? Eu sunt foarte încântată şi sper să fie mulţi entuziasmaţi de această idee, să lucrăm cu toţii la revigorarea acestui gen de teatru, de altfel strict necesar. Îmi aduc aminte că din copilărie eram interesată de emisiunile de teatru, este deosebit de important şi bravo cui a avut ideea!
