La fel ca şi în cazul altor stiluiri (gotic, renascentist, maur, etc.), prezenţa stilului baroc, alături de cel rococo completează în mod fericit peisajul architectural autohton, adăugând o notă specială în acest spaţiu, caracterizat de numeroase influenţe care au condus la prezenţa unei multitudini de stiluri mai cu seamă în Bucureşti, unde eclectismul atinge cote maxime.
În stil pur baroc sau eclectic, cu elemente influenţate de alte stiluri occidentale sau bizantine, toate aceste clădiri reprezintă repere istorice şi arhitecturale de seamă, căci “valoarea unei construcţii nu trebuie apreciată după puritatea stilistică, uneori chiar amestecul de stiluri este cel care dă farmec” (arh. Horia Constantinescu-Strihan).
Vila Oromolu
Fără a putea vorbi despre o clădire în stil pur baroc sau rococo în capitală, este probabil că cel mai de seamă arhitect care a aplicat principiile acestui stil este este Petre Antonescu , unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai şcolii de arhitectură românească din prima jumătate a secolului XX şi care a realizat planurile pentru Arcul de Triumf în stil baroc precum şi cele ale Casei Oromolu, (actuala Vila Qreator din Piaţa Victoriei), având elemente baroce şi rococo. De la stilul neoromânesc al Primăriei Capitalei, la stilul neogotic şi de renaştere franceză al Palatului Kretzulescu, la stilul neobaroc al Casei Oromolu, parcursul operei lui Petre Antonescu este cel al arhitecturii bucureştene, în permanentă căutare de noi modele, dar puternic influenţată de diverse stiluri.
Stilul baroc
Devenit predominant în secolele XVII și XVIII, dar a cărui extensie maximă a fost de aproximativ 300 de ani, durând între anii 1600 și până în preajma începutul secoluli XX, stilul baroc este caracterizat de monumentalitatea clădirilor și excesivitatea decorării interioare și exterioare a acestora. Indiferent de domeniu se remarcă utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor. În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă măreție și grandoare, așa cum ar fi coloane masive, bolţi înalte, arcade largi,domuri, culori puternic contrastante, volume și spații goale impresionante.Liniile curbe (lipsesc total unghiurile ascuţie sau modelele geometrice) sunt cele care imprim[ caracterul stilului.Comparate cu clădirile realizate anterior, interiorul unei clădiri executate în stil baroc aduce ca una din inovațiile sale esențiale folosirea unui imens spațiu interior la intrare urmat de existența unor scări monumentale ce leagă parterul cu celelalte nivele ale clădirii, aceasta devenind simbolul bunăstării de tip burghez. O altă noutate este constituită de folosirea unei succesiuni de spații interioare ce cresc progresiv atât în volum cât și în bogația decorării. Planificarea stradală radială, pornind dintr-o piață centrală sau de la un monument plasat la intersecția a multiple bulevarde, este tot de inspirație tipică barocă, preluând modelul grădinilor baroce.
Printre clădirile tipice ale stilului baroc şi care sunt date cel mai des ca exemplu se numără Opera (Garnier) din Paris, Palatul Ludwigsburg din Stutgart, complexul Zwinger din Dresda, Catedrala Sfântului Paul din Londra, palatele Wilanow şi Bialystok din Polonia iar lista poate fi completată cu o multutudine de clădiri din Italia, Austria, Spania, Portugalia, Rusia, cele două Americi, etc.
Barocul arhitectural a preluat şi ideea de poartă formală de intrare într-un oraș prin realizarea de porţi monumentale şi arcuri de triumf dedicate întoarcerii acasă a eroilor, cum este cazul Porţii Brandemburg din Berlin sau Arcul de triumf parizian, comandat de Napoleon. Este interesant faptul că mulţi specialişti consideră Arcul de triumf bucureştean (inspirat la rândul său de cel din Paris) ca fiind “mai elegant, mai suplu şi cel mai „baroc” din aceste trei monumente ale victorie (Wikipedia în limba română).
În stilul rococo se menţin caracteristicile de bază al barocului dar grandoarea , opulenţa elementele wow ating cote nemaiîntâlnite şi, de aceea, este considerat o etapă distinctă. Curbele ornamentale devin infinit încolăcite, se folosesc preponderent spiralele şi combinaţia dintre pictură şi sculptură la interior. (de exemplu, din imaginea picturală a unui îngeraş pe tavanul încărcat se desprinde un detaliu de sculptură al piciorului).
Stilul baroc transilvănean
Principalele orașe cu specific baroc din Transilvania sunt Clujul, Oradea, Târgu Mureș, Sibiul etc., la care se adaugă centrele baroce din Banat, în primul rând Timișoara. Primul edificiu construit în stil baroc este Biserica Piariștilor din Cluj.
Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Cluj-Napoca, construit în secolul XVIII, operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Găzduiește din 1951Muzeul de Artă. Construit între 1774 și 1785 pe laturile unei curți rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy și 6 statui ale unor personaje din mitologie. Incărcătura istorică este maximă, palatul găzduiind ca oaspeți pe împărații Francisc I și Franz Josef.
detaliu grifon
Datorită importanței sale, clădirea a fost inclusă pe listele de monumente istorice din 1992, fiind considerată un monument arhitectural de importanță națională.
Altă clădire deosebită este Palatul Brukenthal, construit în stil baroc în perioada 1778-1788, pe bulevardul principal, în Piața Mare a Sibiului. Astăzi, clădirea adăposteşte unul dintre cele mai importante muzee din ţară.
Palatal Baroc din Oradea, specific barocului austriac, a fost construit în anul 1777 (realizarea durând 15 ani) în forma literei U. Pe fațada principală se detașează rezalitul central, decorat simetric cu pilaștri terminați în capiteluri, ghirlande și falduri.
Casele în stil baroc din Turda au fost construite în anul 1784 (Piața Republicii nr.46, 47 și 48). Casa nr.46 păstrează fațada inițială în stil baroc rural din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Casele nr.47-48 (ale familiei nobiliare Kimpel), datând din epoca barocă, prezintă blazonul nobiliar și anul construcției (1784) în relief, pe frontonul arcuit al porții de intrare.
Casa Karácsonyi din Gherla a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, actualmente aici funcționând Muzeul de Istorie al localităţii. Fațada de la stradă este realizată în manieră clasicistă, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Peste axul central se observă un fronton triunghiular drept realizat în stil baroc. Ferestrele sunt înconjurate de chenare cu acoladă dublă ce prezintă inflexiuni și motive decorative vegetale și hereldice.
În continuarea fațadei se regăsește poarta de acces în curte. Aceasta are un chenar de piatră de profil concav și semicircular. Pe de o parte și de alta a chenarului porții se află doi atlanți executaţi la un înalt nivel artistic şi poziționați pe un piedestal înalt. Fațada de la curte este precedată de un pridvor boltit sprijinit pe șapte stâlpi pătrați realizați din piatră.
Barocul în peisajul bucureştean
Arcul de Triumf din Bucuresti ce comemorează Victoria României în primul Război Mondial, a fost proiectat de Petre Antonescu şi construit în perioada 1921-1922, renovat în perioada 1935-1936, și din nou renovat începând din 2014. Are 27 m înălțime, cu o singură deschidere și este de formă paralelipipedică. Machetele au fost executate de artiști plastici, iar pentru cioplirea marmurei de Rușchița, pe lângă sculptorii autohtoni, s-a apelat și la un număr de zece sculptori din Italia.
Palatul Cantacuzino (Casa cu lei). Construit între anii 1901-1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit ,,Nababul” (fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator), ansamblul arhitectonic s-a realizat după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei în stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea.
Pentru decorarea clădirii, acesta şi-a asigurat colaborarea unor apreciaţi artişti ai vremii. Picturile murale poartă semnăturile maeştrilor G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu şi Arthur Verona, sculpturile şi ornamentaţiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, în timp ce iscusinţa Casei Krieger din Paris poate fi admirată în decoraţia interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.).
Faţada atrage în mod deosebit atenţia prin bogăţia decoraţiei sculpturale. Deasupra intrării, frontonul circular este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor.
Parterul este cu ferestre în arc de cerc și cu balustrade de piatră, etaul arej ferestre drepte prevăzute cu balconașe din fier forjat și o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Fațada sa are ca element dominant intrarea, precedată de trepte ample, din marmură, străjuită de doi lei din piatră și ocrotită de o marchiză în formă de scoică, acest ansamblu fiind principalul element baroc al construcţiei. Astfel de elemente precum şi cele rococo se regăsesc la interior.
Casa Oromolu (Vila Qreator). Casa care se afla in acest moment pe terenul de pe bd. Aviatorilor nr.8 a fost construita in 1926-1927 pentru fostul guvernator al Băncii Naționale Mihai Oromolu.
Interiorul este neoclasic iar accentele deasupra intrării principale sugerează elemente de rococo. La fel ca şi în cazul Palatului Cantacuzino, copertina metalicpă amplasată deasupra intrării principale, ne duce cu gândul la intenţia de rococo, fiind influenţată de stilul nou la acea vreme, Art Nouveaux sau Jugendstil.
Tot elemente de rococo se regăsesc în detaliile sculpturale de la acoperiş precum şi la interior.
