Abuzul sexual este un subiect tabu pentru români. Din cauza atitudinii societății, persoanele abuzate ajung să fie ostracizate și transformate din victime în „persoane care și-au căutat-o“ – spun inițiatorii proiectului. „În România este aproape de neconceput pentru omul de rând că un bărbat poate fi violat de o femeie sau că există și viol la nivel psihologic. Încercăm să scoatem sexualitatea și abuzul sexual din zona tabuului și să educăm publicul cu privire la reacțiile pe care ar trebui să le aibă în fața acestei probleme.“ Primul eveniment din cadrul proiectului „Ef(f)ect-Af(f)ect“ are loc la Cluj-Napoca, pe data de 10 martie 2018, ora 19.00, la Casa Tranzit.
RL: De unde a pornit ideea și de ce acest subiect?
Alex Teodorescu: Proiectul a pornit de la cazul mult mediatizat al tinerei de la Vaslui care a fost violată de șapte indivizi în anul 2015. La inițiativa Codruței Varadi, actrița care joacă în spectacol, am conceput un text amplu care studiază problema abuzurilor sexuale. Ulterior, textul a fost adaptat în această formulă de one-woman-show. Spectacolul a avut premiera în vara anului 2016. Proiectul, care vizează itinerarea acestui spectacol, a apărut din inițiativa comună a mea, a Codruței, a Ginei Șerbănescu, managerul proiectului, și a Simonei Nistor, directorul economic al proiectului.
Pe de altă parte, am demarat acest spectacol și acest proiect pentru că am observat că este o problemă stringentă a societății. Consultând diverse materiale statistice pentru elaborarea proiectului, am remarcat că nu există niciun factor de risc care să te predispună la a fi victima unui abuz sexual. E drept, este mai frecvent ca femeile să fie victime. Însă toate studiile afirmă că datele pe care le furnizează sunt doar vârful iceberg-ului, pentru că majoritatea cazurilor nu sunt raportate.
Mai mult, am considerat că este un subiect care a rămas tabu, ce afectează viața unei mari fracțiuni de populație. Dorim să analizăm cauzele și efectele abuzurilor sexuale și să schimbăm atitudinea publicului în raport cu acest subiect, în încercarea de a reduce numărul și gravitatea cazurilor. Atragem atenția că fenomenul nu poate fi redus la blamarea victimelor „care și-o caută cu lumânarea“ sau a abuzatorilor „care sunt niște bestii inumane“. Este vorba de persoane reale, cu nevoi reale, care reacționează în situații reale. Datoria noastră, a societății, este să analizăm și să reacționăm.
Proiectul are, dincolo de educarea prin teatru, și o componentă de documentare și atenționare a societății în legătură cu violența sub toate manifestările ei?
Documentarea a fost o parte componentă importantă a dezvoltării proiectului, pornind de la analiza nevoilor societății în raport cu problematica aleasă. În plus, își propune să genereze date concrete care să poată fi folosite de organizațiile și instituțiile de specialitate. În ceea ce privește atenționarea societății, ea are loc prin trei modalități. În primul rând, atragem atenția asupra acestui subiect prin spectacolul efectiv, care are un caracter documentar și încearcă să demonteze întreaga problemă a abuzurilor sexuale prin cazurile alese de noi. A doua modalitate de semnalare a abuzurilor ar fi prin discuțiile cu publicul care urmează fiecărui spectacol, coordonate de un psiholog și care pornesc de la spectacol – caz particular – pentru a ajunge la cazuri generale. Iar cea de-a treia modalitate de a atrage atenția societății se realizează prin toate materialele media care apar ca parte sau ca urmare a proiectului.
Această documentare are ca finalitate doar manifestări artistice?
Nu. Spectatorilor li se oferă la finalul fiecărei reprezentații un chestionar scurt, pe care sunt încurajați să-l completeze. Aceste chestionare urmează să fie integrate într-un studiu statistic neoficial și trimise către asociații și instituții de profil, dar și către cabinete individuale de psihologie.
Cum veți păstra echilibrul între realitate și corectitudinea politică, care uneori este în sine un abuz, o exagerare?
Spectacolul este în deplină concordanță cu „politically correctness“-ul, în speranța că intuiesc bine sensul întrebării dumneavoastră. El vrea să arate tocmai că oricine poate fi abuzator sau victimă. Ce poate fi mai politically correct decât să subliniezi că poți fi violat chiar dacă ești femeie sau bărbat, musulman, creștin, evreu, budist sau ateu, caucazian, african-american, mulatru? Ce poate fi mai politically correct decât să evidențiezi că și un violator este o persoană, care face o acțiune din pricina unor nevoi, intenții, concepții culturale? Și aceasta e realitatea, fie că ne place sau nu. Putem doar să intervenim și să o schimbăm.
Spectacolul „Cirque du Verité“ a mai fost jucat la Gala Tânărului Actor – Sibiu 2016. Care a fost impactul atunci?
În primă instanță, publicul a fost șocat, ceea ce era și intenția noastră. Ulterior, în timpul discuțiilor cu spectatorii, atitudinea lor a devenit mai destinsă. După aceste discuții, au fost trei persoane din public care ne-au mărturisit – în privat – că au trecut prin astfel de experiențe. Asta ținând cont că în sală au fost aproximativ 30 de spectatori, cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani, și de faptul că este probabil să nu fi fost singurii. Consider acest fapt alarmant. Cred că cel mai concludent exemplu legat de impactul spectacolului este că următoarea dată când l-am jucat la Sibiu – avem o colaborare fructuoasă cu cei de la Asociația „Become“ – doi dintre cei trei au venit încă o dată. Au spus că, pentru ei, spectacolul a fost o formă de terapie, cu toate că le-a retrezit anumite traume.
Ce ați făcut în momentul în care ați aflat că trei adolescenți au fost victime?
Noi nu am aflat de acest lucru decât după ce spectacolul și discuțiile cu publicul se terminaseră. Ceea ce noi le-am putut oferi a fost atenția și disponibilitatea noastră de a-i asculta și, totodată, de a-i îndruma spre persoane specializate care ar putea să-i ajute.
De atunci și până la spectacolul care se joacă pe 10 martie la Cluj, „Cirque du Vérité“ a suferit modificări?
Nu. În mare, a rămas la fel. Există, din punctul meu de vedere, anumite „greșeli“ regizorale sau dramaturgice. Totuși, am dorit să-l lăsăm la fel cum l-am început, pentru că am preferat să-și păstreze „viața“. Cred că „Cirque du Vérité“ este un spectacol viu, iar acest fapt se datorează, înainte de toate, Codruței Varadi, care e actrița spectacolului și un om de bază în Teatrul „ReAct“ și în Asociația „Mise en scène“.
Cum a fost interacțiunea cu publicul? V-a încurajat aceasta să mergeți mai departe?
Interacțiunea cu publicul este întotdeauna un risc major, dar și o binecuvântare pentru spectacole. Spun risc pentru că publicul este imprevizibil și necesită o structură de spectacol foarte clară, centrată pe spectator. Dar, altfel, e o binecuvântare, pentru că îi dă publicului oportunitatea să devină parte din spectacol. Îi captează atenția și ființa. Și, dacă ne gândim, vorbim în cadrul spectacolului despre una dintre cele mai mari probleme ale societății noastre. Toți contribuim la ea, fie prin acțiunile noastre, fie prin lipsa lor. Nu ar fi nenatural ca într-un spectacol pe această temă să nu fie implicată toată lumea din sală?
Lucrați cu actori profesioniști sau amatori? Cine sunt ei?
În acest proiect este implicată scenic o singură actriță, Codruța Varadi, fiind un one-woman-show. Ea este absolventă a Facultății de Litere și Arte din cadrul Universității „Lucian Blaga“ Sibiu, la specializarea „Artele spectacolului“, clasa prof. univ. dr. Marian Râlea. În 2010 a absolvit studiile de masterat în cadrul aceleiași facultăți, specializarea „Arta caracterelor dramatice“, clasa prof. univ. dr. Constantin Chiriac și prof. univ. dr. Dan Glasu.
În trupa Teatrului „ReAct“ activează atât actori profesioniști, regizori profesioniști, cât și actori amatori. Eu am scris și am regizat acest spectacol înainte de a avea studii de specialitate. Nu credem că „profesionalismul“ depinde de o diplomă, ci de aptitudini concrete. Oricine poate să facă teatru. De aceea, invităm orice doritor să facă parte din trupa noastră. Noi desfășurăm, în general, proiecte și spectacole pornind de la teme sociale. Și apoi, eu cred în „omul de teatru“ – complet sau nu –, și nu în separarea dramaturgului de regizor, actor, sound designer, light designer etc.
Cine mai sprijină acest demers?
Proiectul se bucură de susținerea unor instituții și organizații de prestigiu. „Ef(f)ect-Af(f)ect“ a obținut finanțarea nerambursabilă a Administrației Fondului Cultural Național la sesiunea I/2018, secțiunea „Educație prin cultură“. Menționez că A.F.C.N. nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite.
Deși A.F.C.N. acoperă 80% din costul total al proiectului, restul trebuie să fie contribuția noastră. De aceea, menționez că suntem în căutare de sponsori și de persoane care doresc să doneze 2% din venitul pe anul 2017 către asociația noastră, atât pentru acest proiect, cât și pentru alte inițiative pe care le vom desfășura pe parcursul anului.
CITAT 1
„Au fost trei persoane din public care ne-au mărturisit, în privat, că au trecut prin astfel de experiențe. Asta ținând cont că în sală au fost aproximativ 30 de spectatori, cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani, și de faptul că este probabil să nu fi fost singurii. Consider acest fapt alarmant.“
Alex Teodorescu, regizor
CITAT 2
„Dorim să analizăm cauzele și efectele abuzurilor sexuale și să schimbăm atitudinea publicului în raport cu acest subiect, în încercarea de a reduce numărul și gravitatea cazurilor.“
Alex Teodorescu, regizor
CV
Alex Teodorescu este student în anul II la Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul UBB Cluj, specializarea Regie, clasa conf. univ. dr. Gelu Badea. A absolvit Școala Populară de Arte „Tudor Jarda“ din Cluj-Napoca, secția Actorie, și este președintele Asociației „Mise en scène“, inițiatoarea proiectului „Ef(f)ect-Af(f)ect“. În cadrul proiectului este director de programe.
Activează în trupa independentă de teatru „ReAct“ din Cluj-Napoca, trupă care este și producătoarea „Cirque du Vérité“, spectacol ce stă la baza proiectului.
Încă din liceu, a ajuns pe podiumul unei serii de concursuri de dramaturgie, cum ar fi Concursul Național de Dramaturgie de la Timișoara, concursul „Matei Vișniec“, concursul „ProScenium“.
