Deşi a obţinut mai multe voturi decât mulţi politicieni, atât pentru Primărie, cât şi pentru Consiliul General al Capitalei, Nicuşor Dan va sta şi în următorii patru ani în afara administraţiei locale bucureştene. Asta din cauza unei legi nedrepte referitoare la pragul electoral. Cu ce rămânem totuşi de pe urma unei candidaturi care a trezit entuziasmul unei bune părţi din electoratul activ al Bucureştiului?
Cu 72.000 de voturi, Nicuşor Dan este unul dintre cei mai votaţi candidaţi la alegerile locale de duminică, deşi, practic, nu a fost prezent în mass-media tradiţionale, a avut un afişaj electoral mai mult decât discret şi nu a avut un aparat de partid în spate care să-l sprijine. În aceste condiţii, 9% la Primăria Capitalei şi 4,7% voturi pentru postul de consilier sunt performanţe remarcabile care-i oferă speranţe pentru viitor.
Cine este Nicuşor Dan
Nicuşor Dan este preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”, o organizaţie nonguvernamentală care s-a bătut pentru a opri distrugerea patrimoniului Bucureştiului şi urâţirea continuă a chipului Capitalei cu clădiri prost concepute, construite complet aiurea şi pe temeiul unor autorizaţii acordate ilegal şi/sau prin corupţie. Unele bătălii le-a câştigat în instanţă, altele le-a pierdut, dar este limpede că acest tânăr matematician nu numai că şi-a petrecut ultimii ani în contact direct cu problemele reale ale Capitalei, dar că, probabil, cunoaşte aceste probleme mai bine decât toţi candidaţii la aceste alegeri, incluzându-l aici şi pe Sorin Oprescu.
Această seriozitate şi dedicaţia au atras acea parte a electoratului bucureştean exasperată de ignoranţa veselă şi inconsistenţa unui Silviu Prigoană, de şmecheria lui Oprescu şi de latura patologică pe care o reprezintă PPDD. Puseul protestatar de astă-iarnă împotriva întregii clase politice l-a ajutat, de asemenea, să-şi construiască imaginea de cetăţean antisistem. Cea mai bună veste legată de candidatura lui Nicuşor Dan, ne-a mărturisit şeful său de campanie, sociologul Mircea Kivu şi unul dintre comentatorii „României libere”, a fost că întreaga campanie a fost realizată exclusiv pe bază de voluntariat, ceea ce înseamnă că pentru prima oară după multă vreme a existat un grup de oameni cu conştiinţă civică, dornici să se angajeze într-un proiect politic în mod altruist, fără să aştepte altă recompensă decât succesul candidatului în care cred. În atmosfera politică românească dominată de resentiment şi cinism faptul că există oameni dornici să participe la un proiect pozitiv este reconfortant. Cea mai mare parte a campaniei s-a purtat pe platformele media electronice (Facebook, Twitter), semn că electoratul lui Nicuşor Dan este unul cultivat şi relativ tânăr, adică genul de electorat după care au alergat partidele care se consideră „liberale” şi pe care în ultimii patru ani nu au reuşit să-l convingă.
Fenomenul Nicuşor Dan ar putea constitui punctul de plecare al unui nou tip de militantism politic, care să ducă la o reformă reală a clasei politice, sau se poate stinge ca un foc de artificii în marea de impostură politică din România. Kivu este de acord, bunăoară, că s-a creat o masă critică importantă, că „oamenii nu trebuie demobilizaţi” şi că „acest bulgăre trebuie făcut să crească”, dar nu a ştiut să spună şi cum se va face asta. Calitatea de candidat antisistem îşi arată însă limitele. Nicuşor Dan s-a ţinut deoparte de orice asociere cu vreun partid politic şi a manifestat o anumită ambiguitate ideologică în această campanie, deşi în trecut a expus poziţii ferme de simpatie faţă de Partidul Naţional Liberal şi de adversitate faţă de PDL şi Traian Băsescu.
Citeşte şi Nicuşor Dan faţă cu reacţiuneaOamenii din jurul lui Nicuşor Dan nu par, aşadar, deloc încântaţi de ideea afilierii la vreunul dintre partidele existente, pentru că, spun ei, partidele au o problemă de fond – selecţia negativă – şi înclină mai curând către o mişcare civică. Dar o mişcare civică ajunge să-şi atingă limitele dacă se ţine deoparte de procesul electoral sau se transformă în partid dacă alege să participe la alegeri. Dacă ar fi reuşit să intre în Consiliul General, tânărul candidat ar fi avut, probabil, o platformă de pe care să formuleze idei şi să adopte poziţii politice mai consistente, dar, din păcate pentru el, i-au lipsit 0,3% pentru a atinge pragul de 5% necesar accesului în Consiliu. Nicuşor Dan a anunţat că va ataca la Curtea Constituţională legea care permite ca un candidat al unui partid să intre în Consiliu cu aproximativ 13.000 de voturi, iar unul ca el, care a luat 37.000 de voturi, să nu o poată face. Eliminarea pragului de 5% ar deschide calea cetăţenilor spre participarea la procesul politic care ar crea o concurenţă importantă partidelor „clasice”, ceea ce le-ar da numeroase bătăi de cap. Dacă Nicuşor Dan va avea câştig de cauză, va fi o victorie importantă a societăţii civile împotriva monopolului politic al partidelor, dar în ultimă instanţă politica nu se poate face fără partide. Nicuşor Dan va trebui să decidă rapid în ce fel doreşte să-şi gestioneze viitorul politic, înainte ca entuziasmul protestatar al celor care l-au votat să se stingă şi să se topească din nou în scepticism şi apatie.
Ca o ironie a sorţii, au reuşit să intre în Consiliul General alţi candidaţi care au pierdut alegerile pentru Primărie, cum ar fi Silviu Prigoană sau Alexandru Darabont.
