Stilul trupei e la fel de eclectic ca profilul membrilor ei: Sister Bliss provine dintr-o familie pretenţioasă de intelectuali psihiatri, Rollo a absolvit Facultatea de Filozofie şi apoi s-a lansat în showbizz, iar Maxi Jazz e un pasionat al budismului şi al curselor de maşini.
Ultimul album al trupei, „The Dance”, promovat în cadrul turneului care va ajunge la Ciuc Summer Fest în acest weekend, a apărut după o pauză de patru ani. „Albumul s-a compus aproape singur şi totul a decurs foarte natural. Ne bucurăm că am revenit pe scenă”, a declarat Sister Bliss la lansarea albumului. Problema e că „The Dance”, o spune The Guardian, nu se ridica la înălţimea celorlalte albume; un pic prea luminos pentru o trupă care şi-a făcut un brand din piese hipnotice şi întunecate.
„Insomnia” a avut nevoie de relansare pentru a fi băgată în seamă
„Timpul nebuniei disco a trecut”, a mărturisit Sister Bliss „acum, în jur de 9.30 sunt în pat. În trecut, am căzut într-o depresie profundă, exacerbată de lipsa somnului din timpul lungilor noastre concerte. Câteva din albumele noastre vin din astfel de locuri psihice întunecate.” Instrumentista trupei, care provine dintr-o familie de psihiatri, ştie ce spune. Trupa e cunoscută printre altele, şi pentru turneele lungi pe care le susţine – aşa cum a fost turneul de promovare a primului album, „Reverence” (1997) . Cum materialul discografic şi extrasul pe single „Insomnia” au fost lansate fără tam tam din cauza lipsei banilor, au trecut neobservate; asta a obligat trupa să facă o nouă lansare şi să petreacă timp în turnee epuizante, ţinute în orice parte a lumii unde s-a arătat vreun interes pntru muzica lor: au performat aproape de Cercul Polar, au ajuns la Puerto Rico, au cântat în faţa soldaţilor turci. Finalmente „Reverence” a devenit hit, vânzând peste un milion de copii.
Dragostea, cea mai adevărată dintre iluzii
Următorul album, „Sunday 8PM”, a lovit cu hituri ca „Bring My Family Back”, „Why Go?”, and „God Is a Deejay”, lansând Faithless „pe orbita trupelor din elita muzicii de dans”, conform revistei Q. După un alt turneu de promovare, membrii trupei au luat o pauză de la proiectul Faithless – Rollo, producătorul a scos un album independent, Sister Bliss a mixat în cluburi americane, iar Maxi Jazz s-a dedicat budismului şi curselor de maşini. Apoi trupa s-a reunit şi a ieşit pe piaţă cu „Outrospective”, considerat cel mai bun album al trupei – „un album cu grandoare epică” (DMA), „pervers de inteligent” (LA Times), care „pune condiţia umană pe versuri şi muzică”. „Am vrut să fie un fel de vârf al energiilor noastre creatoare”, a declarat Sister Bliss. Şi aşa a rămas: „No roots”, „To all New Arrivals” şi nou sositul „The Dance” nu au mai reuşit să atingă profunzimea pieselor de pe „Outrospective”. „Crazy English Summer”, „Tarantula”, „Not enough love” sunt piese care, într-o lume a oamenilor singuri, visează la dragoste ca la cea mai adevărată dintre iluzii.
