Cântăreaţa Cesaria Evora a murit sâmbătă, la vârsta de 70 de ani, după ce a fost spitalizată vineri, din cauza unei insuficienţe respiratorii şi unui edem pulmonar, la Mindelo, în Republica Capului Verde, informează presa portugheză, citată de Le Figaro.
În octombrie anul trecut, „Diva desculţă”, cum era supranumită, se afla la Braşov, unde spunea că se simte „nounouţă”, gata să concerteze non-stop şase luni. În acel moment abia îşi revenise după o grea intervenţie. Cântăreaţa trebuia să concerteze în mai 2010 la Bucureşti, dar cu două zile înainte a suferit un atac de cord şi a fost operată pe cord deschis. Artista se recuperase atât de bine încât managerii ei programaseră cinci concerte, România fiind singura ţară europeană unde urma să cânte.
„Voi reveni ori de câte ori voi fi chemată”
Nu a reuşit să susţină decât un singur spectacol, cel de la Braşov, unde a declarat că se simte fericită ori de câte ori revine în România. „Voi reveni ori de câte ori voi fi chemată. Mi s-a deschis o uşă pe care sper să o redeschid mereu”, spunea diva.
Din păcate, la sfârşitul acestei veri Cesaria Evora era foarte slăbită, iar în septembrie casa sa de discuri, Lusafrica, anunţa decizia artistei de a pune capăt carierei sale. Atunci, reprezentanţii casei de discuri anunţau că „noile probleme de sănătate ale cântă-
reţei au apărut în urma mai multor intervenţii chirurgicale pe care aceasta le-a suportat în ultimii ani, printre care şi o operaţie pe cord deschis, în mai 2010″.
Încă de pe atunci medicii i-au recomandat artistei – care avea programat un turneu – să pună capăt carierei muzicale, deoarece nu-i mai permitea starea de sănătate.
Începutul unei legende
Cesaria Evora şi-a început cariera internaţională la 47 de ani. După o copilărie nefericită şi un început de carieră greoi, Cesaria Evora începe să fie recunoscută şi apreciată pe plan internaţional abia în 1988, o dată cu lansarea primului său album, „La Diva Aux Pieds Nus”, şi primului său concert susţinut la Paris. Trei ani mai târziu, în 1991, artista înregistrează primul său album acustic, ce trezeşte interesul ziariştilor de specialitate. Albumul „Miss Perfumado” avea să o propulseze la statutul de star internaţional, la 51 de ani. Piesa „Sodade” a devenit primul ei hit internaţional (termenul portughez saudade, caracteristic muzicii din Capul Verde, este asemănător dorului românesc: foarte greu de tradus, cuprinde o varietate de emoţii – dor de casă, nostalgie, melancolie, tristeţe, regret). Apare primul articol pozitiv în cotidianul francez Libération, care avea să-i deschidă drumul spre inimile viitorilor fani care de-a lungul timpului au ovaţionat-o şi aplaudat-o la scenă deschisă pe tot mapamondul. Melodiile sale, printre care hiturile „Besame Mucho”, „Sentimento” şi „Cabo Verde”, au fost fredonate de milioane de oameni.
În 2003 a câştigat un Grammy la categoria World Music, pentru albumul „Voz D’Amor”.
În aprilie a avut ultima apariţie publică
Cesaria Evora reuşea, de fiecare dată, să transmită publicului său nostalgie, eleganţă şi emoţie. Apreciată pe tot globul, „Diva desculţă” nu voia să-şi uite rădăcinile şi sărăcia în care a trăit la începutul vieţii, motiv pentru care la fiecare concert ea cânta în picioarele goale, amintind lumii întregi că milioane de oameni trăiesc încă în mizerie şi sărăcie şi printre ei trăiesc multe diamante neşlefuite ce aşteaptă o şansă de a fi descoperite.
La fiecare concert, pauza şi-o lua pe scenă, în timp ce instrumentiştii cântau o baladă. Ea îşi aprindea o ţigară şi ţinea ritmul melodiei, visând. Apoi se ridica şi continua cu melodiile sale să furnice publicul, să-l facă să vadă prin ochii ei o întreagă lume interioară pe care o dăruia tuturor.
În România, Cesaria Evora a susţinut câteva concerte şi a vizitat ţara noastră pentru scurte perioade de timp. Unul dintre nepoţii divei trăieşte de 37 de ani în România, iar la fiecare vizită a cântăreţei el îi era translator. Ultimul spectacol pe care l-a susţinut a fost pe 27 aprilie anul acesta, la Paris. Tot la începutul acestui an, artista a fost decorată la Paris cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincţie civilă a Franţei.
