Franţa a luat foc ieri de indignare, după ce presa a publicat informaţia că una dintre cele mai cunoscute vedete ale cinematografiei din Hexagon, Gérard Depardieu, a decis să se mute în Belgia pentru a evita taxele pe care guvernul socialist doreşte să le impună bogaţilor.
Cumva, Franţa, ţara „chic”-ului, a „panache”-ului şi „glamour”-ului, reuşeşte să transforme şi o chestiune anostă, cum sunt taxele şi politica fiscală, într-o afacere „glamour”, din care nu lipsesc vedetele de cinema, ziarele de mare circulaţie şi, desigur, preşedintele Republicii.
Însuşi prim-ministrul Franţei, Jean-Marc Ayrault, a simţit nevoia să iasă ieri public pentru a-i acuza pe cetăţenii bogaţi care aleg să se stabilească în alte ţări de lipsă de solidaritate cu ceilalţi francezi: „Cei care părăsesc Franţa şi aleg exilul nu sunt aceia care se tem că vor deveni săraci – a proclamat
Ayrault. Sunt nişte profitori lacomi care nu vor decât să devină şi mai bogaţi”.
Această ieşire furioasă a prim-ministrului a fost prilejuită de ştirea că cel mai cunoscut actor al Franţei, Gérard Depardieu, a decis să se mute în Belgia pentru a evita taxele pe care preşedintele François Hollande a anunţat că le va impune asupra bogaţilor: 75% din veniturile de peste un milion de euro, dublarea impozitului de 0,25% pe avere şi creşterea taxelor pe tranzacţiile bursiere.
Depardieu nu este primul bogat care părăseşte Franţa. Începând de astă-vară, de când Hollande şi-a anunţat planurile de a mări impozitele pe averi şi pe veniturile mari pentru a strânge circa 2,5 miliarde euro pentru a-i ajuta pe săraci, sute de bancheri şi antreprenori bogaţi francezi şi-au căutat refugiul în ţări mai prietenoase. Primii au fost bancherii, care s‑au refugiat la Londra în masă, în cadrul unui fenomen care l‑a determinat pe premierul britanic, David Cameron, să declare cu încântare că Londra este pregătită să întindă covorul roşu la picioarele francezilor, spre furia lui Hollande. Ulterior şi alte nume mari ale industriei franceze au anunţat că părăsesc Franţa, cel mai cunoscut fiind Bernard Arnault, patronul grupului de produse de lux. LVMH, care a anunţat că a obţinut cetăţenie belgiană. Când patronul companiei care produce Louis Vuitton, şampania Moët şi coniacul Hennessy se mută în Belgia, Franţa are o mare problemă de imagine, iar în Franţa imaginea înseamnă aproape totul. Nu este de mirare, aşadar, că cel mai important cotidian al Stângii franceze, Libération, a titrat pe prima pagină ceva de genul „Cară-te, ticălos bogat!”. Nici de această dată Libération nu s-a lăsat mai prejos şi i-a dedicat lui Depardieu un editorial în care l-a numit „un mic-burghez reacţionar, beţiv şi obez”.
Vestea care i-a înfuriat pe toţi este că micul burghez beţiv, obez şi reacţionar se va muta la doi paşi de graniţa cu Belgia, într-un sat numit Néchin, o alegere neobişnuită pentru o mare vedetă de cinema franceză. Asta nu înseamnă însă că la Néchin Depardieu va fi singurul francez bogat. Vecini cu el vor fi membrii familiei Mulliez, deţinătorii lanţului de supermarketuri Auchan, printre alţii. De fapt, potrivit primarului din Néchin, care nu şi-a ascuns satisfacţia, 27% din populaţia satului este acum formată din francezi, cei mai mulţi oameni cu stare. Ce îi atrage pe toţi aceşti francezi în Belgia nu este vremea, unde plouă 320 de zile pe an, ci faptul că nu există taxe pe avere, nu există taxe pe tranzacţiile bursiere, iar impozitul pe venit este rezonabil.
Furia împotriva lui Depardieu a mers până acolo încât un deputat socialist a propus ca acesta să fie deposedat de cetăţenia franceză pentru că nu îşi plăteşte datoria faţă de ţara-mamă, dar adevărul este că guvernul lui François Hollande, care a dorit să lanseze o cruciadă socială, a pierdut deja războiul de imagine, dacă cele mai strălucitoare figuri ale lumii pariziene se refugiază în satele Belgiei pentru a scăpa de impozite. Hollande a declarat emfatic în vară că „nu îi plac bogaţii” şi a mizat că nici francezilor nu le plac. Dar, între un Paris cenuşiu şi părăsit de celebrităţi şi unul strălucitor şi plin de oameni bogaţi, francezii nu vor alege prima variantă. Ceea ce pune în pericol politica fiscală a guvernului preşedintelui François Hollande.
