Slăbiciunea musulmanului Saddam au fost blondele de origine europeană. Grecoaica Parisoula Lampsos l-a cunoscut la 16 ani şi i-a fost amantă timp de 30 de ani. „Viaţa mea cu Saddam Hussein”, tradusă la Editura Pandora, este autobiografia acesteia.
Suntem în august 1968. Parisoula Lampsos, fiica de 16 ani a unui expat grec bogat, îşi duce viaţa de prinţesă păzită într-unul dintre cartierele exclusiviste ale Bagdadului. Este curtată de fiul unor armeni chiar mai bogaţi, mai mare cu doi ani decât ea, Sirop Iskandarian. Saddam Hussein e un bărbat însurat de 30 de ani, cu o carieră politică fulminantă: este vicepreşedinte în guvernul partidului Baas, instaurat cu două luni mai devreme printr-o lovitură de stat.
„A trimite pe cineva în SUA însemna a te debarasa de el sau ea pentru totdeauna”
Cei doi se întâlnesc la o petrecere dată de nişte vecini adolescenta îl complimentează obraznic pentru „ochii reci, de animal” Saddam, căruia îi plac puştoaicele, e impresionat de părul ei blond, arian. Următorul party e dat chiar de Saddam, la una dintre luxoasele sale reşedinţe; acolo, fata se bucură de discurile cu Elvis Presley şi Paul Anka, de risipa de Coca-Cola şi, după ce party-ul ia sfârşit, de prima ei noapte de amor. Bărbat ridicat din sărăcie, Saddam se dădea în vânt după lux şi „admira tot ce este american şi voia să aibă lucrurile care se găseau în America… El cu trabucurile sale cubaneze, cu whisky-ul său american, cu pălăria sa de cowboy”. Legătura continuă pe ascuns şi, când apar zvonurile despre relaţie, părinţii Parisoulei, înspăimântaţi, decid s-o trimită la Beirut – Saddam obişnuieşte să-şi căsătorească amantele cu oamenii lui de încredere sau, când nu mai are chef de ele, să le trimită în statul prieten american (al cărui om este, în acea perioadă): „A trimite pe cineva în SUA însemna a te debarasa de el sau ea pentru totdeauna”.
„Sunt foarte obosit, blondino, unde ai fost atâta vreme?”
După un an, Parisoula se întoarce la Bagdad, episodul Saddam fiind de domeniul trecutului. Sirop, care acum arată ca un playboy bogat, îi cere mâna şi în 1970 cei doi se căsătoresc; vor avea doi copii. În 1974, Saddam este deja cel mai influent om din guvern, conducând din umbră Irakul. În acelaşi an, mâna lungă a lui Saddam ajunge cuplul Iskandarian: le confiscă proprietăţile, pe Sirop îl obligă să părăsească ţara, iar pe Parisoula o manipulează, prin interpuşi, să divorţeze. După divorţ, invizibilul Saddam reintră în scenă: „Sunt foarte obosit, shaqra. (blondino – n.red.), unde ai fost atâta vreme?”, îi spune, şi relaţia se reia.
Saddam dormea cu pistolul şi kalaşnikovul lângă el
Ca amant, Saddam este un macho paranoic şi posesiv nu-i permite, de pildă, să trimită bani în afara ţării, considerând că astfel şi-ar putea pregăti evadarea. Fazele de control freak alternează cu crizele de impulsivitate: „Putea să fie prietenos, dar trebuia să stai mereu în gardă; dintr-o dată, putea să se întoarcă şi să se înfurie la culme: «Te omor!»”; altă dată, când Parisoula îl bate la cap cu celelalte amante ale lui, Saddam, care stătea intr-un fotoliu, „bum, şi-a scos revolverul şi a tras un glonţ în tavan… Bum a mai tras odată şi apoi a mai venit şi al treilea glonţ: Termină cu flecăreala, shaqra!”. De altfel, în paranoia lui, Saddam „Dormea cu pistolul lângă el în pat şi cu un kalaşnikov la îndemână pe podea.”
Fiica Parisoulei, violată de fiul cel mare al lui Saddam
Saddam face cadouri ei şi copiilor („Haine, mâncare bună, Kit-Kat, jucării, Fanta”), dar nu-i vine niciodată în casă; în schimb, „cu timpul, fiii lui Saddam şi alţii din clanul Hussein au ajuns să facă parte din viaţa curentă a mea şi a copiilor mei; Uday şi Qussai puteau să apară te miri când, ziua şi noaptea”. Parisoulei începe să i se spună „prinţesa Bagdadului” sau „blonda lui Saddam”. De la jumătatea deceniului 7, după ce este numit „comandant al forţelor armate”, Saddam devine cel mai puternic om din Irak, iar reflexele sale de dictator se fac tot mai tare simţite. „Dumnezeu acolo deasupra şi Saddam aici pe pământ” este o expresie care se aude tot mai des în Irak. În câţiva ani, devine asistenta personală a lui Uday, fiul cel mare al dictatorului, un bărbat mai crud şi mai impulsiv chiar şi decât tatăl său (dacă ar fi să-i dăm crezare Parisoulei), a cărui plăcere este să ia cu japca fete tinere; Saddam le trimitea în SUA – Uday le asasinează direct. Când Liza, fiica de 16 ani a Parisoulei, este violată de acesta, Saddam îşi trimite fiul la închisoare. Ieşit de după gratii, îşi pune gorilele s-o bată pe Parisoula. Grecoaica nu-i spune lui Saddam, ştiind că o tensionare suplimentară a relaţiei cu fiul dictatorului nu are cum să sfârşească bine.
A avut un copil cu Saddam
În 1979, rămâne însărcinată cu Saddam, iar acesta o trimite în Grecia să nască. Când, după doi ani, se întoarce în Bagdad cu familia, relaţia cu Uday pare în regulă, însă tensiunile se adună subteran, cu atât mai mult cu cât fiul cel mare al dictatorului se poartă din ce în ce mai nestăpânit. Însă banii şi comisioanele curg, poziţia de amantă asigurându-i influenţă în cercurile oamenilor de afaceri. La începtul anilor ‚90, ajunge la ostilităţi pe faţă cu Uday, intrând fără să-şi dea seama peste un domeniu controlat de acesta, afacerile cu ţigări. Situaţia în Irak se deteriorează foarte tare după războiul din Kuweit: suspiciunea şi controlul serviciilor secrete sunt omniprezente. Relaţia cu Saddam intră la apă în momentul când dictatorul, recăsătorit, decide să pună punct sexului cu grecoaica. Când Uday face presiuni pentru a o obţine pe Liza ca amantă şi, de asemenea, încearcă să-l introducă pe adolescentul Konstantinos, copilul Parisoulei cu Saddam, în viaţa de destrăbălare şi abuzuri a găştii lui, grecoaica decide să părăsească Irakul.
