Revoluţionara Celia Sanchez a jucat un rol extrem de important în revoluţia cubaneză din anii ’50, însă gurile rele spun că între dictatorul Fidel Castro şi Sanchez s-a înfiripat şi o poveste de iubire, conform BBC News.
Totuşi, nici Sanchez şi nici Castro nu au confirmat zvonurile cum că ar fi fost iubiţi, aşa cum a speculat toată lumea, iar, până la moartea Celiei, în 1980, nici nu s-a scris foarte mult despre rolul ei ca revoluţionară.
După ce, în 1956, Castro a dat o lovitură forţelor lui Batista, în care a pierdut 65 din cei 81 de luptători, Castro şi revoluţionarii rămaşi în viaţă s-au refugiat în Munţii Sierra Maestra şi au dus un război de gherilă împotriva trupelor lui Fulgencio Batista. Printre luptători, se aflau Ernesto Che Guevarra, fratele Raul Castro şi Camilo Cienfuegos. Atunci, prin intermediul reţelei puse la punct de Sanchez, Castro a strâns noi revoluţionari din rândul ţăranilor.
Celia Sanchez, revoluţionara care l-a sprijinit până la moarte pe Castro
Celia Sanchez Manduley s-a născut în anii ’20 şi a învăţat să fie împotriva regimului lui Batsta de la tatăl ei, doctor şi membru al Partidului Liberal Ortodox.
În 1952, când Batista a preluat pentru a doua oară frâiele statului, Celia Sanchez, ca mulţi alţi cubanezi, a fost contrariată şi s-a hotărât să intre în rezistenţă. În iulie 1953, Castro a încercat pentru prima dată să îl înlăture de la putere pe Batista. După înfrângerea de la Cazarma Moncada, viitorul lider cubanez a ajuns la închisoare şi, doi ani mai târziu, când a reuşit să scape din detenţie, s-a refugiat în Mexic şi în Statele Unite şi a fondat Mişcarea 26 iulie, la care a aderat şi Celia.
Apoi, după ce acţiunea rezistenţei a fost zdrobită în 1956, a trimis ajutoarele rebelilor care se ascundeau în munţi. În 1957, Celia Sanchez era în fruntea listei celor mai vânate femei de regimul lui Fulgencio Batista.
„Prima bătălie la care a participat Celia a fost cea din mai 1957, de la Uvero. A fost extrem de dură. Era o vreme în care soldaţii lui Batista controlau cea mai mare parte a munţilor Sierra. Au bombardat satele şi au omorât foarte mulţi oameni. Celia a ajutat oamenii cum a putut, a avut grijă de familiile celor morţi”, povesteşte Tete Puebla, general de brigadă care a cunoscut-o pe Sanchez când avea numai 15 ani, potrivit BBC News.
Ideile Celiei, sprijinite de Fidel
După ce Fidel Castro a venit la putere în Cuba, în 1959, Sanchez l-a sprijinit până în anii ’80, când a murit. În 1963, ea s-a ocupat taberele în care oponenţii noului regim erau „reeducaţi”, dar a creat şi parcuri pentru copii. Cu toate astea, nu există un document scris care să descrie pe larg atribuţiile lui Sanchez în cadrul noului regim.
Pe vremea când era implicată în rezistenţa din munţi, ea păstra fiecare scrisoare şi îşi dorea să creeze o arhivă a revoluţiei.
„Păzea toate hârtiile. Credea că orice hârtie, mâzgălită chiar şi de un ţăran semi-alfabetizat, avea o importanţă vitală. Era una dintre cele mai importante idei ale ei. Şi numai Fidel o sprijinea”, îşi aminteşte o altă revoluţionară, Nidia Sarabia.
Când Celia Sanchez a murit de cancer în 1980, a devenit un simbol în Cuba. Este considerată una dintre cele mai mari luptătoare şi apărătoare ale revoluţiei cubaneze. Ea nu a fost căsătorită niciodată şi nici nu a fost implicată în vreo relaţie amoroasă, după 1950.
Fidel Castro a fost căsătorit şi a avut cinci copii. Apropiaţii lui spun că nu a existat nici un fel de relaţie intimă între cei doi revoluţionari. Totuşi, generalul Huber Matos ( în vârstă de 92 de ani), unul dintre comandanţii lui Castro pe vremea războiului de gherilă, are o altă poveste.
„Am fost să cumpăr arme din Costa Rica şi, când m-am întors, în 1958, Celia Sanchez era alături de el. Se vedea că nu era doar o relaţie politică, ci şi una personală. Ei au negat, dar nu a trebuit să-i văd în pat, ca să ştiu că aveau o relaţie”, spune generalul.
Pe de altă parte, Huber Matos nu este privit cu ochi buni în Cuba, fiind considerat un trădător.
Celia s-a asigurat că nimeni nu îl va deranja pe Castro
Şi părerile istoricilor sunt împărţite. „Fidel Castro şi-a dorit cel mai mult puterea. Iar Celia s-a asigurat că nimeni nu îl va deranja. Cine îi contesta puterea avea să fie eliminat. Pe primul plan era relaţia ei cu Fidel şi, apoi, ce îşi dorea ea pentru Cuba”, punctează doctorul Andy Gomez, de la Institutul pentru Studii Cubaneze şi Americane.
Totuşi, întrucât nu există dovezi concrete ale unei legături amoroase între fostul lider cubanez şi revoluţionară, unii istorici spun că este vorba, mai degrabă, despre deturnarea sanctităţii legăturii politice dintre cei doi, subminând-o prin acuze de natură privată. În plus, „absenţa unei mărturii din partea celor doi lasă libertate oricui să construiască o variantă a poveştii”, punctează istoricul Tiffany Sippial, de la Universitatea Auburn, Alabama.
