“Un om extrem de modest”, o caracterizare surprinzătoare pentru “cel mai mare dirijor român de cor”. Aşa îl descrie maestrul Viorel Cozma pe dirijorul şi compozitorul Marin Constantin, înmormântat, miercuri, în Cimitirul Bellu Evanghelic din Bucureşti.
Marin Constantin a decedat sâmbătă, 1 ianuarie, la 85 de ani, dintre care 47 i-a trăit ca mentor al corului “Madrigal”.
Viorel Cozma evocă, pentru romanialibera.ro, imaginea pe care şi-a construit-o maestrul Constantin: “Pe scenă era extrem de sobru, exact, cu o gestică foarte bine studiată. Făcea economie de gesturi pentru că lucra cu interpreţi de primă mână”.
Cu o asemenea prestaţie, a adunat 4.000 de concerte pe patru continente.
“Avea o foarte bună comunicare cu publicul. Putea să dirijeze un cor de cameră într-o sală de 5.000 de oameni, captând atenţia tuturor celor prezenţi. Îşi pregătea lucrările până la amănuntul maxim, cu o exigenţă uneori exagerată”, completează maestrul Cozma.
Fiu de ţăran, star la New York
Comportamentul lui Marin Constantin în afara scenei dezvăluia “un om de o modestie excepţională”, adaugă Viorel Cozma, folosind aceeşi sintagmă utilizată şi de preşedintele Traian Băsescu în condoleanţele transmise familiei maestrului.
În monografia sa despre Marin Constantin, carte aşteptată să apară în a doua jumătate a lunii ianuarie, Viorel Cozma povesteşte şi perioada de început a carierei maestrului Constantin: “A fost un copil de ţăran din Urleta, judeţul Prahova, care a ajuns să concerteze la New York. Cel care l-a descoperit a fost profesorul Ioan Vicol, la Şcoala Muzicală din Buzău. Vicol a ajuns în timp ca un părinte pentru Marin Constantin, întrucât tatăl tânărului muzician murise şi mama sa rămăsese să aibă grijă de încă patru copii. Profesorul Vicol l-a dus la Bucureşti şi l-a băgat la Conservator”.
Între Madrigal şi Partid
Marin Constantin a absolvit Conservatorul în 1949, apoi a debutat ca dirijor de coruri studenţeşti şi de amatori în perioada 1949-1951. A urmat un interval de peste 20 de ani în care a activat ca dirijor al Ansamblului UTC şi în paralel a ocupat funcţii precum director în Ministerul Culturii, profesor la Conservator şi director general al Operei Române.
În 1963 a pus bazele corului “Madrigal”.
Implicarea lui Marin Constantin în structurile de conducere din perioada comunistă a însemnat trecerea în CV-ul său muzical a unor compoziţii precum “Partidul, Ceauşescu, România” (1974), “Ceauşescu şi poporul” (1979) sau “Înainte, Partidul ne conduce” (1983).
Dar Viorel Cozma îşi aminteşte de Marin Constatin în primul rând prin repertoriul său neproletcultist, care include muzica veche bizantină, muzica clasică românească şi colindele. Exemple din această gamă: “Simfonia Corală” de Tiberiu Olah, “Timpul Cerbilor”, “Cântec de dor” sau compoziţiile semnate Myriam Marbe.
Crez: “Muzica a venit de la Dumnezeu”
Meritele maestrului, devenit doctor în muzicologie în 1985, au fost recunoscute printr-o suită de premii internaţionale primite în Austria, Rusia sau Germania. Pentru întreaga activitate este menţionat în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.
După enumerarea atâtor realizări, concluzia nu poate veni decât de la însuşi Marin Constantin. Pe 27 februarie 2008, atunci când împlinea 83 de ani, maestrul a acordat un interviu Agerpres, în care şi-a conturat crezul despre muzică: “I-a fost dată omului de Dumnezeu, din sfere pe care nu le putem contura cu o exactitate matematică. Părerea mea este că omul nu va putea depăşi niciodată o anumită condiţie cu care a fost înzestrat de la început. De aceea, cred că, fără artă, fără muzică, fără frumos, omul ar semăna cu multe alte vieţuitoare şi n-ar fi plin de atâtea surprize pe care le face propriei sale deveniri”.