Artistul Alice Cooper a declarat, într-un interviu acordat CityFM, că îşi „va pierde capul” în concertul de astăzi (14 iunie) de la Arenele Române, din Bucureşti. Alice a povestit că va interpreta 25 de piese, printre care „I’m Eighteen”, „Under My Wheels”, „Billion Dollar Babies”, „No More Mr. Nice Guy”, dar şi „Hey Stoopid”.
Alice Cooper: Marcel, salut!
Marcel Platon: Salut! Pot să îţi spun Vincent?
A.C.: Poţi, dar nimeni nu îmi spune Vincent. Chiar nimeni, cu excepţia mamei mele.
M.P.: Bine, îţi voi spune Alice, dacă preferi.
A.C.: Da, e mult mai bine.
M.P.:Este o mare onoare şi un privilegiu să stau de vorbă cu tine.
A.C.: Îţi mulţumesc mult.
M.P.: Pentru început, felicitări pentru faptul că ai fost inclus în Rock’n’Roll Hall of Fame.
A.C.: E în primul rând bine pentru fanii care m-au susţinut atâta timp şi odată ce am fost inclus în această galerie şi ei sunt alături de mine.
M.P.: Am pierdut spectacolul tău acum 4 ani, din cauza unui accident al mamei mele. Vei aduce pe scenă ghilotină, spânzurătoarea, şerpii şi sânge fals?
A.C.: Cred că de data asta îmi voi pierde capul. Mă vor decapita. Dar ştii, spectacolul va avea 25 de piese, în fiecare melodie va exista o porţie de teatru şi voi slei de puteri spectatorii. La sfârşitul spectacolului vreau să văd audienţa epuizată.
M.P.: Vei cânta aproape 2 ore?
A.C.: De fapt va fi o oră şi 30 de minute, pentru că totul se va întâmpla repede. Nu vor exista pauze între piese. Voi cânta „I’m Eighteen”, „Under My Wheels”, „Billion Dollar Babies”, „No More Mr. Nice Guy” şi nu voi lăsă nici un moment de respiro.
M.P.: Alice, eşti vocalist, compozitor, actor şi DJ. Cum e să ai show-ul tău la radio? E o altă dragoste, pasiune sau hobby?
A.C.: Ştii, e unul dintre acele lucruri pe care nu mă deranjează să le fac, dacă eu aleg piesele. Nu lucrez pe un playlist sau pe studii demografice. Pun ceea ce ştiu mai bine, adică perioadele anilor ’60 şi ’70. Am spus: Lăsaţi-mă să fac lista pieselor şi aşa se aud trupe care nu prea sunt cântate, cum ar fi Yardbirds, Them, adică grupuri unice în felul lor
M.P.: Mai joci golf?
A.C.: Joc aproape în fiecare zi
M.P.: Aproape în fiecare zi?
A.C.: Da, asta este dependenţa mea acum. Când am renunţat la băutură acum 30 de ani, mi-am găsit o altă dependenţă care se numeşte golf şi e amuzant pentru că mulţi din lumea rock-ului joacă acum golf.
M.P.: Pentru că le eşti un model.
A.C.: Cred că da. Mai ales că joc destul de bine.
M.P.: Îmi aduc aminte că spuneai că eşti un alcoolic vindecat.
A.C.: Da, am avut mari probleme cu alcoolul şi dădeam gata o sticlă de whisky pe zi şi apoi am renunţat la băutură. Ştiam că am nevoie de o altă dependenţă şi ea s-a numit golf şi e mult mai sănătos.
M.P.: Acum eşti un inamic al alcoolului?
A.C.: Da. Eu nu mai beau deloc, dar dacă tu bei sau altcineva bea e în regulă, nu am nici un fel de problemă.
M.P.: Dar ai prieteni care beau.
AC: Sigur că da, toţi prietenii mei beau, dar eu nu. Le spun doar că nu beau nimic.
M.P.: Cum e să mori în fiecare spectacol şi apoi să renaşti?
A.C.: E ca un elixir. Mor pe scenă, dar renasc la piesa următoare. Cred că mă simt ca şi Dracula.
M.P.: Care e locul preferat pentru concert? Sală mare, stadion sau club?
A.C.: Ca să fiu sincer, îmi plac sălile de 3000 de oameni, mai ales cele vechi pe care le mai găseşti prin unele oraşe, pentru că spectatorul poate vedea şi auzi din orice unghi. Pot fi mai teatral, mai personal, mai emoţional dacă sunt într-o asemenea sală. Dar cânt şi în arene mari sau în festivaluri.
M.P.: Vei cânta piese de pe „Hey Stoopid”, de exemplu „Feed My Frankenstein?
A.C.: Da, şi voi cânta şi „Hey Stoopid”.
M.P.: Te întreb asta pentru că ai un atac de 3 chitarişti.
A.C.: Daaaa, 3 chitarişti: Steven Hunter, care cânta cu mine şi în anii ’70, apoi Damon Johnson, care e unul din marii chitarişti din America şi Tommy Henriksen. Aşa că am 3 mari chitarişti pe scenă.
M.P.: Şi îi mai ai pe Sobel la tobe şi Garric la bas.
A.C.: Exact. Critică spune că am cea mai bună trupă din ceea ce am avut până acum.
M.P.: O trupă de atac.
A.C.: Trupă strânsă, foarte închegată.
M.P.: Ai planuri pentru un viitor film?
A.C.: Da, lucrez la Londra la un film care se numeşte „Dark Shadows”, în care joacă Johnny Depp. Va fi un film cu vampiri.
M.P.: Va fi un musical horror?
A.C.: Va fi un soap opera. De fapt, e un Tim Burton. Aşa că va fi şi cu mult simţ al umorului.
M.P.: Abia aştept să te văd la Bucureşti.
A.C.: O să te văd la spectacol. Mulţumesc frumos încă o dată.