În curând, dublarea în limba română a desenelor animate sau a unor seriale pentru copii s-ar putea extinde la toate producţiile străine difuzate de posturile româneşti – filme, documentare, emisiuni.
Deputatul PSD Victor Socaciu a propus un proiect de lege care prevede introducerea obligatorie a dublajului audio, acest lucru având ca scop oprirea „asaltului neologismelor“ şi a protejării limbii române.
În momentul de faţă, singurele producţii care sunt dublate sunt desenele animate, dar şi filmele sau seriale destinate copiilor şi difuzate, în principal, de posturile pentru copii. Criticul de film Irina Margareta Nistor spune că nici în acest caz dublajul nu este o soluţie pentru că cei care dublează producţiile străine pentru copiii nu au o şcoală şi „vorbesc ciudat“.
„Propunerea legislativă de a introduce dublajul audio este o aberaţie care nu are rost nici măcar în cazul animaţiei. Inclusiv pe canalul Disney cei care fac dublajul vorbesc ciudat pentru că nu au o şcoală pentru acest lucru“, a declarat pentru romanialibera.ro Irina Margareta Nistor.
„Avantajul dublării faţă de subtitrare constă în faptul că, prin dublare, expresiile din limba străină folosită în film sunt înlocuite cu traducerea expresiilor în limba română, contribuind astfel la protejarea identităţii limbii”, se arată în propunerea legislativă a deputatului Victor Socaciu.
„Mai bine s-ar face cursuri de alfabetizare“, spune Irina Margareta Nistor.
Acesta îşi mai aminteşte că ideea dublării filmelor nu este una noua. „În unele ţări, la sfârşitul anilor ’80 dublarea era folosită pentru a cenzura anumite replici din filme“, a mai explicat criticul de film.
Limba engleză se învaţă din filme
Deşi Victor Socaciu susţine că limbile străine se învaţă la şcoală, de la un profesor, specialiştii îl contrazic şi susţin că păstrarea coloanei sonore originale a producţiilor străine îi ajută pe români să înveţe expresii noi din alte limbi sau chiar să înveţe o nouă limbă străină.
Ada Rosetti, Channel Director pentru Europa de sud-est în cadrul Discovery Networks, consideră că păstrarea subtitrilor în cazul filmelor nu va aduce decât beneficii, unele chiar de ordin economic.
„România este ţara cu o tradiţie a subtitrării bine împământenită. În ţările cu o astfel de tradiţie numărul vorbitorilor de limbă engleză este mult mai mare decât în ţările unde filmele sunt dublate şi asta contribuie la felul în care suntem percepuţi în industriile care au legătură cu serviciile, de la producţia cinematografică până la turism. Faptul că, indiferent de nivelul studiilor, o bună parte din locuitori se pot face înţeleşi în engleză, este, până la urmă, un beneficiu economic”, a explicat pentru romanialibera.ro, Ada Rosetti.
Aceasta explică şi faptul că la noi, o astfel de iniţiativă nu va fi îmbrăţişată cu uşurinţă de români, pentru că la noi dublajul are o percepţie negativă.
„În România percepţia publicului este că dublajul este destinat copiilor care nu ştiu să citească. De câte ori e folosit în alt tip de programe, el e văzut ca un semn de lene intelectuală”, a mai adăugat directorul de la Discovery Networks.
Rebengiuc: „E o mare prostie!”
Actorul Victor Rebengiuc a declarat pentru Mediafax că proiectul de lege depus de Victor Socaciu trebuie să dispară. „Acest lucru ar trebui să dispară chiar din faza de proiect, pentru că este o mare prostie! Dublarea răpeşte în mod categoric cel puţin 25% din valoarea artistică şi estetică a unui film. Nu poţi niciodată să vii tu să fii De Niro sau Al Pacino sau oricare alt actor mare sau mic, care joacă în limba lui. E o prostie! Se fac lucrurile astea în ţări analfabete. Sigur, există o industrie care asigură într-un fel celor care fac dublaje un venit oarecare şi e o afacere, dar cred că e genul de afacere care n-are ce căuta în ţara noastră”, declară actorul.
Ion Caramitru: Asist cu stupoare la dublaje ale desenelor animate. „Sunt atât de prost făcute!”
„Nu mi-aş dori să-l văd pe Anthony Quinn dublat de altcineva. N-are nici o legătură cu identitatea naţională. Din contră, este un mare privilegiu să auzi limba engleză vorbită de Laurence Olivier sau de altcineva”, a spus actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, la RFI.
„Vreau să vă spun că au fost oameni care au învăţat limbi străine privind la filme. Ba chiar în ţări cum este Albania, unde era un regim draconic mai rău decât în România, foarte multă lume a învăţat italiană şi chiar engleză privind la filme. Ăsta e un element de cultură generală. Dacă piaţa cere acest lucru, se poate face, dacă nu, nu”, declară Ion Caramitru.
Actorul spune că unele filme sunt dublate şi acum, dar că dublajul este de proastă calitate: „Asist cu stupoare la dublaje de proastă calitate a filmelor de desene animate sau chiar filmuleţe de trei parale pe la unele televiziuni. Sunt atât de prost făcute!”.
Vocea actorilor, total neimportantă pentru cinefili
Încercând să explice unele aspecte ale propunerii sale legislative, Victor Socaciu a explicat că, prin dublare, oamenii pot fi mai atenţi la acţiunea filmului şi jocul actorilor.
„Din expunerea motivelor pentru adoptarea unei astfel de legi, reiese că vocea nu face parte din jocul actoricesc şi asta nu este adevărat. Este imposibil să dublezi performanţa unor actori premiaţi“, spune analistul media, Petrişor Obae.
Acesta se întreabă retoric cine ar putea să-l dubleze pe Colin Firth în filmul „Discursul regelui“, peliculă în care Firth îl interpretează pe regele George al V-lea care ave grave probleme de vorbire când trebuia să se adreseze unei mulţimi.
În opinia analistului, dacă legea va fi adoptată, românii frustraţi de calitatea îndoielnică a dublajului se vor orienta către DVD-uri cu filme nedublate sau către site-urile unde pot fi vizionate sau descărcate filme cu sunetul original.
Lipsa specialiştilor, problemă reparată în cinci ani
Una dintre problemele principale a impunerii dublajului audio este lipsei unei şcoli, lucru indicat de criticul de film Irina Margareta Nistor.
Ada Rosetti spune că acestă lipsă majoră nu poate fi remediată într-un timp scurt, cel puţin nu până la sfărşitul anului, momentul din care legea propusă de Victor Socaciu ar trebui să intre în vigoare.
„Nu există o industrie (a dublajului – n.a.). Ar dura ani să se construiască. Pentru a răspunde unei legi, o asemenea procedură s-ar putea implementa în minim cinci ani.
