Se sperăm că actorii britanici nu vor fi urmăriţi de ceea ce unii numesc blestemul câte unei pelicule! Una dintre surprizele distribuţiei britanice o constituie Rupert Grint, roşcatul din „Harry Potter”, care, la cei 22 de ai săi, pare brusc maturizat şi un excelent actor, care-i ţine piept cu succes extraordinarului Bill Nighy (60 de ani), pe care cu siguranţă nu l-am putea uita după ce l-am văzut în „Love actually”/„Pur şi simplu dragostea”. Filmările s-au făcut într-o Londră splendidă, dar şi în Insula Man, care nu face parte din Uniunea Europeană, deşi depinde de Coroana Britanică. Bizarerii politico-geografice! Emily Blunt (27 ani) e absolut fascinantă în rolul ei de obrăznicătură, mai ales după ce am văzut-o în „Regina Victoria”. Povestea nu e foarte complicată şi relativ previzibilă. Un killer de profesie îşi lichidează victimele fără să clipească, după care merge liniştit să bea un ceai cu mama, interpretată de formidabila Dame Eileen Atkins, adorabilă atunci când îi dă lecţii fiului, care la 55 de ani nu îi iese din vorbă. (În viaţa ei reală au fost tot felul de ciudăţenii. Iniţial o ghicitoare i-a spus mamei ei că va ajunge o mare balerină, drept pentru care a urmat cursuri de dans, iar la 70 de ani a fost cerută în căsătorie de foarte charismaticul irlandez, ajuns la Hollywood, Collin Farrell, de numai 28 de ani; ea având, însă, decenţa să-l refuze. Ba mai mult, îi aminteşte că propriul lui tată avea aceeaşi vârstă când a contribuit la conceperea lui, deci ar fi timpul să se grăbească). În calea sa apare Rosa (Emily Bunt), o zăpăcită şi jumătate, care încearcă să tragă în piept nişte ruşi (principalul fiind interpretat, în mod paradoxal şi convingător, de Rupert Everett), vânzându-le un Rembrandt contrafăcut. După această ispravă nu scapă cu una, cu două de clanul de la Răsărit, care mai are şi multe relaţii în lumea crimei pe deasupra. O figură în sine reprezintă şi un papagal, care sfârşeşte împăiat, destul de repede. Noua şi vremelnica lui stăpână aduce uneori cu mama din „Psycho”/„Psihoză”, capodopera lui Hitchcock. Bill Nighy, alias Victor Maynard, care învaţă de zor franţuzeşte, probabil în semn de respect faţă de scenariul iniţial, are mult din Peter O’Toole, pe vremea când juca în „Cum să furi un milion”. Mortal e felul în care se îmbracă fata, iar cursa pe bicicletă de la început ar trebui să dea de gândit multora. Nu e chiar o nouă Audrey Hepburn, dar să nu fim foarte exigenţi. British Museum este filmat dumnezeieşte, cu siguranţă că de neuitat va fi maşinuţa omniprezentă, chiar dacă nu este o ditamai limuzină, dar şi interioarele. Cu precădere cel în care totul era acoperit cu huse din plastic, ideale pentru un holtei maniac. Apare şi o pisicuţă, şi aici ne-am cam supărat cu scenaristul, care, ca pedeapsă, ar trebui să cumpere cât mai multe exemplare din cartea despre patrupede, apărută de curând în librării, „Iubirrre”, căci banii merg în scopuri caritabile. În mod surprinzător sau poate că nu neapărat, critica nu a primit prea bine această peliculă, probabil unde nu te prea chinuieşte, şi nici nu te plictiseşte cu cadre lungi care-ţi pun răbdarea la încercare şi prin care doar regizorii artişti îşi imaginează că aşa se face o carieră. De remarcat soluţia pentru titlul românesc, extrem de ingenioasă, nostimă şi la obiect. Jos pălăria! Cuplul Nighy-Blunt funcţionează extraordinar de bine, în ciuda diferenţei de decenii dintre ei!
PUNCT OCHIT, PUNCT… IUBIT!
Marea Britanie, 2010, 1h 38min.
WILD TARGED
Regia: Jonathan Lynn. Cu: Emily Blunt, Bill Nighy, Rupert Grint, Rupert Everett.
Distribuit de Ro Image 2000.
Bucureşti (Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema Plaza, Cinema City Sun Plaza,
Cinema City Cotroceni), Cluj (Cinema City), Timişoara (Cinema City), Arad (Cinema City)
