Un cineast australian susţine că a descoperit două filme în 3D, de câte 30 de minute, turnate de propagandiştii celui de-al Treilea Reich, în 1936.
Până acum s-a crezut că regizorul James Cameron al fost pionierul noii tehnologii a secolului XXI, respectiv a filmelor 3D, prin etalarea unei lumi fantastice în producţia „Avatar”, recompensată cu Oscar în special pentru efectele vizuale. Dar se pare că naziştii i-au luat-o înainte, fiind primii care au produs filme de acest fel, consemnează The Guardian. Cineastul australian Philippe Mora a declarat că a descoperit două filme în 3D, de câte 30 de minute, turnate de propagandiştii celui de-al Treilea Reich, în 1936. Descoperirea a avut loc în urmă cu 16 ani, înainte ca acest format să devină popular în SUA şi în lume.
„Calitatea filmului este extraordinară”
Prima peliculă, intitulată „So Real You Can Touch It/Atât de real încât poţi atinge”, arată imagini stereoscopice (în relief, reconstituiri tridimensionale) în care sfârâie nişte cârnaţi pe un grătar. Cel de-al doilea este numit „Six Girls Roll Into Weekend/ Şase fete merg în weekend”, unde probabil sunt surprinse, potrivit lui Mora, nişte vedete de top ale studioului Universum Film. Acesta a fost cel mai important studio al Germaniei din timpul războiului, care a produs şi filme şi programe de televiziune, dar care a funcţionat până în 1945.
„Calitatea fimului este extraordinară”, a declarat Mora pentru Variety.com. „Naziştii au fost obsedaţi să înregistreze totul şi fiecare imagine a fost controlată, totul făcând parte din felul în care aceştia au obţinut controlul asupra ţării şi a propriului popor”, a mai zis Mora.
Tehnologie avansată la curtea lui Goebbels
Regizorul australian a descoperit peliculele în timp ce făcea cercetări pentru un nou documentar, intitulat „How the Third Reich was Recorded/ Cum înregistra cel de-al Treilea Reich”, care explorează exact metoda prin care naziştii foloseau filmul drept instrument de influenţare a opiniei publice şi de manipulare a populaţiei germane.
Un film american realizat cam în aceeaşi tehnologie de studiourile MGM, „Audioscopics” regizat de Joseph Leventhal şi John Norling, a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj, în 1936. Cu toată această performanţă, filmul stereoscopic nu a ajuns să aibă un succes comercial la Hollywood până în 1953, când s-a lansat filmul lui André de Toth, „House of Wax/ Casa de ceară”, cu Vincent Price în rolul principal. Boom-ul acestor filme stereoscopice este localizat între anii 1952 – 1955.
Philippe Mora consideră că existenţa filmelor naziste de 35 mm confirmă unde se aflau germanii cu decenii în urmă. „Acestea au fost realizate de un studio independent al Ministerului Propagandei condus de Goebbels şi erau numite «Raum film» sau «Film spaţiu», şi poate din acest motiv nimeni nu şi-a dat seama că acestea erau de fapt în 3D”, mai spune cineastul.
Pornind de la această constatare, regizorul crede că ar mai putea fi şi alte filme 3D din vremea celui de-al Treilea Reich, ascunse în Germania sau în altă parte, şi ar putea fi o explicaţie a experţilor pentru succesul peliculelor naziste.
Philippe Mora a debutat în 1973, cu filmul „Svastika/Zvastica”, în care apăreau imagini color intime realizate de Hitler şi partenera sa, Eva Braun, în Obersalzberg din Alpii bavarezi.
O SCURTĂ ISTORIE A 3D
1894 – William Friese Greene depune o cerere de brevetare a unui proces de vizualizare în 3D, folosind două ecrane şi un set cu cască stereoscopică.
1915 – Este anul în care regizorul filmului „ The Great Train Robbery”, Edwin S. Porter, prezintă primii ochelari stereoscopici (în două culori: roşu/verde).
1920 – Pentru „The Power of Love (Puterea dragostei)”, un film pierdut, s-a folosit un sistem dezvoltat de cineastul Robert F. Elder. Este considerat primul film 3D proiectat pentru public plătitor de bilete, la Los Angeles.
1922 – Folosind două proiectoare sincronizate la căşti stereo, Laurens Hammond şi William Cassidy au prezentat o serie de filme, într-un singur cinematograf dotat pentru proiecţii.
1923 – Frederick Eugene Ives şi inventatorul Joseph Levanthal au prezentat la Pathé Films câteva filmuleţe în 3D/stereoscopice.
1936 – „Audioscopics”, premiat cu Oscar
1952/1955 – Perioadă în care se dezvoltă tehnologia, fapt ce îngrijorează studiourile de televiziune, care cer ajutorul Curţii Supreme a SUA. Apar formatele: Cinerama, CinemaScope, Technicolor şi VistaVision.
1973 – Andy Warhol şi Paul Morrissey prezintă în stereovision „Flesh For Frankenstein”, arătând publicului o inimă pulsând, oripilând audienţa.
1979/1985 – Graţie dezvoltării tehnologiei militare, spaţiale şi din industrie sunt realizate o serie de filme, continuări sau reluări, mai bune sau mai slabe. Însă tehnica nu se bucură de succes.
2003 – Documentarul „Ghosts of the Abyss (Fantomele de pe Titanic)” realizat în 3D de James Cameron pune bazele pentru tehnologia necesară filmării producţiei „Avatar”
2004 – Filmuleţul cu Insane Clown Posse pentru albumul DVD „Bowling Balls” este primul realizat în high-definition 3D. Iar primul lungmetraj pentru sălile IMAX a fost animaţia „The Polar Express”, care a dat frâu liber altora, precum: „Călătorie în centrul pământului”, „Coraline” şi „Avatar”.
