O constantă a Festivalului "Enescu", Orchestra Naţională Rusă a revenit, în 2017, pentru a doua seară la rând pe scena Sălii Palatului. Sub bagheta lui Horia Andreescu, ruşii au încântat, timp de două ore, publicul bucureştean, cu lucrări de Ginestera, Enescu, Sir James MacMillan, în premieră pentru publicul din România, şi Ceaikovski.
Discipolul lui Celibadache l-a avut alături, pe scenă, pe Vadim Repin, cel care a însufleţit opera compozitorului scoţian James MacMillan, cu o execuţie plină de patos. Nici nu este de mirare că dirijorul i-a dedicat lui Repin “Concertul pentru vioară şi orchestră (2009)”, o lucrare contrastantă în trei mişcări, "Dance, Song, Song and Dance", în care transpar rădăcinile muzicii tradiţionale scoţiene.
Publicul a primit timid această mostră de măiestrie muzicală, poate datorită noutăţii opusului sau, poate datorită alternanţei Crescendo – Diminuendo, acidă, însă nu aceeaşi atitudine au rezervat-o pentru următoarea lucrare, mai accesibilă, “Simfonia a V-a în Mi minor”, compusă de romanticul Ceaikoski.
La adăpostul stilului inconfundabil al compozitorului rus, caracterizat de o orchestraţie plină de culoare, sala a aplaudat furtunos performanţa şi programul invitaţilor de pe scena Sălii Palatului.
Un alt moment de mare success l-a reprezentat interpretarea dipticului “Arie şi Scherzino pentru vioară şi orchestră”, scris de George Enescu, o muzică de camera iubită de publicul bucureştean şi apreciată până la adoraţie de critici.
A studiat cu Swarowski, s-a perfecţionat sub îndrumarea lui Celibadache
Unul dintre cei mai importanţi dirijori români s-a născut în 1946 la Braşov. Horia Andreescu a urmat studiile Universităţii de Muzică din Bucureşti şi ale Academiei de Muzică de la Viena, unde s-a perfecţionat sub îndrumarea lui Hans Swarowski şi a lui Karl Osterreicher. De asemenea, Andreescu a avut onoarea de a studia şi cu Sergiu Celibadache, “un om cald, dincolo de miturile despre exigenţa sa acută”, aşa cum îl descrie artistul.
Dirijorul Horia Andreescu a condus, de-a lungul carierei sale, Orchestra din Bucureşti, la pupitrul căreia se află şi astăzi, Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda sau Staatskapelle Schwerin.
Stăpânul viorii “Rode” a lui Stradivarius
Vadim Repin, născut în 1971, a început să studieze vioara de la vârsta de cinci ani, iar la 11 ani câştiga deja prima medalie de aur la Competiţia Wieniawski. Trei ani mai târziu, Repin avea să debuteze la Tokio, München, Berlin, Helsinki; un an mai târziu, la Carnegie Hall.
Pe lângă numeroasele concerte pe care le susține în diferite colțuri ale lumii, din 2014, Vadim Repin este directorul artistic al festivalului Trans-Siberian al Artelor, organizat la Novosibirsk, Siberia, oraşul său natal.
Talentul tânărului violinist a fost atât de copleşitor, încât, până şi profesorul său Yehudi Menuhin, discipol al compozitorului român George Enescu, a fost fermecat, determinându-l să afirme că Vadim Repin este „cel mai bun şi cel mai perfect dintre violoniştii pe care mi-a fost dat să-i ascult”.
