Într-adevăr, în perioada în care în ţara noastră au început să se dezvolte construcţiile, acestea au fost influenţate atât de stilurile care se instalaseră deja de mult timp în ţările Occidentului cât şi cele ale momentului, la toate adăugându-se elemental autohton. Este deci evident că a reprezentat un dat faptul că a rezultat un eclectism, acesta manifestându-se nu numai în fiecare caz de construcţie în parte ci şi la nivel de cartier. Casele nu sunt la fel, nu au acelaşi stil dar aspectul generaleste unul frumos, de echilibru. În plus, tot ca rezultat al acestui eclectism, a rezultat şi un stil propriu care îşi are deja un loc binemeritat în arhitectura mondială, stilul neoromânesc.
Ne propunem să trecem în revistă influenţele diferitelor stiluri de arhitectură şi să vedem ce case au rezultat în urmă şi vom începe cu stilul neoclasic.
Numeroase case cu stil neoclasic predominant, unele renovate, sunt de vânzare şi nu întâmpltor este faptul că multe din exemplele date în acest episod au fost oferite de Artmark. Este bine de menţionat că după o restaurare corectă, aceste case au o valoare deosebită iar, atât prin arhitectura lor cât şi prin interioare, pot deveni reşedinţe luxoase sau căpăta alte destinaţii.
Stilul neoclasic
Neoclasicismul, stilul revoluției burgheze, este o mișcare în arta plastică, arhitectură și artele decorative, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizată prin revirimentul stilului clasic grecesc și roman dominat de rigoare şi simplitate, sobrietate şi unitate, în opoziție cu concepțiile baroce şi rococo. În arhitectură, întoarcerea la formele greco-romane se traduce prin claritate a expunerii, simplitate a structurii prin intermediul ordinii, simetriei şi proporțiilor, cum este cazul Palatului Ştirbei de pe Calea Victoriei.
În ciuda impozităţii, construcţiile, grădinile şi interioarele emană o impresie de linişte. O influență importantă au avut-o cei care au călătorit în Italia și au descoperit ruinele construcțiilor mărețe ale Romei antice, cu ziduri masive, solide, coloane, toate de un caracter monumental, în planuri mărginite de drepte, cu suprafețe în care toate muchiile sunt perpendiculare sau paralele cu pământul, cu ornamente simple însă frumos executate care dau impresia stabilității, în comparație cu construcțiile în linii șerpuitoare, agitate ale stilurilor baroc sau rococo.
Arhitectura este solemnă, deseori pompoasă, riguroasă și rigidă, chiar aspră dar, în același timp, armonioasă. Construcțiile sunt frumoase conform noilor percepte estetice și funcționale, fațadele echilibrate, proporționate și decorate. Locuințele având în faţă coloane sunt grațioase, confortabile, grandoarea se îmbină cu eleganța. De la intrare se traversează o curte de onoare, care se aseamănă cu un paralelogram, unde se găsește grădina, uneori cea principal, poarta propriu-zisă are forma uni arc de triumf, iar la dreapta și la stânga sunt alte construcții pentru servitori și dependințe. Încăperile sunt mari, bine luminate. În planul casei se poate observa forma de bară, cu deschidere spre curte și gradină care permite o relație directă între spațiul construit și cel exterior.
Câteva exemple
Casa Lescovar. Francisc Lescovar a fost unul dintre marii antreprenori de construcţii din Constanţa, pe o perioadă de două decenii de la începutul secolului XX. De numele său se leagă numeroase imobile de reşedinţă, printre care şi Zambaccian precum şi alte construcţii importante, lucrări de modernizare a oraşului Constanţa.
Casa care îi poartă numele, o vilă impozantă, a fost construită în anii 1913-1914 pe o locaţie situată întrre Hotel Palace şi Cazino, fiind realizată în colaborare cu arh, E.P. Goué cara realizat şi Hotelul Palace în stil eclectic, în care monumentalismul este dat de elementele neoclasice.
Deasemenea se pot distinge şi elemente de art nouveau. (www.artmarkhistoricalestate.ro)
Casa Monteoru. Imobilul a fost construit în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, fiind una dintre casele celor înstăriți care începeau să marcheze imaginea orașului București, Anul construcţei figurează în 1874, prin arh. Nicolae Cuţarida. După ce a fost cumpărată de Grigore Constantinescu-Monteoru, casa a suferit o renovare radicală între anii 1887-1889 realizată de arhitecții Ion Mincu și Nicolae Cuțarida
Nicolae Cuțarida a refăcut interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane în stuc pictat, cu lambriuri și a fost amenajată scara monumentală.
Casa Adam Cotula. Construită în centrul istoric al Constanţei, în proximitatea Cazinoului, la începutul secolului XX, Casa Adam Cotula, o adevărată vilă aristocratică, este realizată în stil eclectic având puternice tuşe neoclasice. Actualmente a fost consolidate şi restaurată la cele mai înalte standard. (www.artmarkhistoricalestate.ro)
Vila Brezoi. Situată în plin centrul oraşului Brezoi, vila care poartă numele oraşului a fost construită în anul 1905 în stil eclectic, în care predomină neoclasicismului dar fiind şi multe elemente (decoraţii şi accesorii) Seccesion precum şi artă cu motive inspirate din natură. (www.artmarkhistoricalestate.ro, Foto: Artlight Concept)
Material realizat cu sprijinul Artmark
Amestecul de stiluri este cel care poate da farmecul
Arh. Horia Constantinescu-Strihan
Casa Lescovar din Constanta este interesantă căci oferă 4 faţade variate, desenate în maniera neoclasică, cu dispunerea logică, suprapusă a golurilor şi ancadramentelor acestora, cu o anumită ordine a succesiunii volumelor, dar şi cu anumite “îndrăzneli” care se abat de la normele de compunere neoclasică. Printre abateri s-ar cuveni menţionate goluri de ferestre rotunde precum şi o serie de ancadramente ovale.
La faţada principală, la balcoanele bazate pe o structură de beton armat, surprinde şi chiar deranjează absenţa unor console, care chiar dacă nu sunt necesare structurii de rezistenţă, ar fi fost utile întregirii spiritului compoziţiei neoclasice, Este posibil, chiar probabil, că iniţial aceste console au existat dar s-au degradat şi nu au mai fost reparate sau înlocuite. Urmele existente pe intradosul plăcilor de beton armat confirmă ipoteza.
Neoclasicismul impune în arhitectură rigoarea şi echilibrul static după modelul antichităţii. Neoclasicismul redescopera simplitatea volumelor construite, profunzimea naturii, spre deosebire de stilurile anterioare baroc şi rococo, concepute să uimeasca cu orice preţ. Dar uimirea noastra apare la privirea tâmplăriei de la intrarea pe faţadă spre curte, care ne oferă un exemplu perfect de stil secession la apogeu. Probabil beneficiarul a comandat tâmplăria în Transilvania şi în catalogul de ofertare ce i s-a prezentat a fost impresionat de desenul cu uşa de intrare in noul stil, denumit uneori şi “Jugendstil” (stil tânăr) şi aşa a apărut un element valoros, surprinzător, care oferă valoare construcţiei. Concluzia ar fi că valoarea unei construcţii nu trebuie apreciată după puritatea stilistică, uneori chiar amestecul de stiluri este cel care dă farmec. Este cazul catedralei din Sebeş, construită pe parcursul a vreo 4 secole, unde coexistă în perfectă armonie vreo 5 stiluri.
Ne plac oare construcţiile cu stil “curat” ?
Ca să înţelegem ce determină “puritatea de stil”, să ne referim la epoca de început masiv de investiţii la noi în ţară, respectiv secolul 19. Cine erau proiectanţii investiţiilor ? Câţiva arhitecţi, în majoritate francezi, austrieci, cehi, italieni şi câţiva foarte puţini arhitecţi români şcoliţi în special la Paris, de unde au învăţat lecţia de stil neoclasic. Erau mult prea puţini pentru necesarul de investiţii aşa că au apărut tehnicieni (maistri) cu ceva practică de execuţie şi care şi-au cumpărat din străinătate albume cu gravuri de faţade secţiuni şi planuri de construcţii executate în Europa, în special Viena, Paris, Praga, într-o epocă în care multiplicarea unui desen cerea multă muncă. Benficiarului i se prezentau gravurile, toate neoclasice sau neogotice, din care îşi alegea ceva. La sfârşit, construcţia era destul de diferită faţă de gravură, se respecta stilul după cât de generos era beneficiarul. În consecinţă, în final stilul neoclasic era mai mult sau mai puţin alterat.
Beneficiarii înstăriţi angajau din cei câţiva arhitecti activi, care făceau lucrări bine documentate şi care scoteau soluţii având “stil” nealterat, fiind mândri de puritatea de stil promovată. Pentru tâmplărie, sobe şi interioare erau specializaţi alţi “meşteri”, cu alte albume de gravuri model, Iar beneficiarii alegeau iarăşi ce le plăcea la prima vedere, fără a ţine cont de “stil”.
Aşa se poate explica vila Brezoi, aparent de stil neoclasic simplificat, cu alterări specific “secession” la coloanele exterioare şi la acoperirea de turn şi lucarne, cu o tâmplărie la golul intrarii de factură baroc, dar cu feroneria “secession”, şi, în fine, la interior cu o compoziţie de spirit neoclasic dar cu detalii secession simplificat.
Stilul secession a patruns mai greu în “vechiul regat”, el fiind destul de răspândit în Transilvania şi Bucovina datorită uşurinţei circulaţiei arhitecţilor şi maiştrilor constructori în imperiul austro-ungar şi a schimbării rapide a “gustului” beneficiarilor.
Renumele unor maiştri constructori naturalizaţi la noi în ţară s-au păstrat până în prima jumatate a secolului 20, Familiile Urschitz, Turconi, Viecelli, Frezza, au rămas renumite pentru lucrări de artă dar şi câţiva arhitecţi talentaţi dintre care s-au remarcat până în secolul trecut: Robert Voll, Martina Vicenzo, Paolo Stoppa, Politzer Geza, toţi posesori de albume – model. Multe astfel de albume se mai pot găsi in biblioteci sau în colecţii particulare.
Dilema noastră este: dorim stil curat, sau acceptăm amestecuri stilistice ?
Celebrul architect brăilean Octav Doicescu, povestea prin 1975, într-o discuţie cu colegi profesionişti, impresii dintr-o călătorie la New York: “totul acolo e haotic, amestec de stiluri, volume, materiale, funcţiuni, nu există sistematizare, …dar cât e de frumos!”.
