UPDATE: Lumea culturii şi numeroşi politicieni din Italia au deplâns sâmbătă dispariţia scriitorului şi filosofului Umberto Eco, decedat la vârsta de 84 de ani, scrie EFE, potrivit Agerpres.
Premierul italian, Matteo Renzi, a transmis condoleanţe familiei îndoliate şi l-a elogiat pe autorul celebrului roman ''Numele trandafirului'', apărut în 1980, pentru ''inteligenţa lui unică'' şi, totodată, pentru ''capacitatea lui de a anticipa viitorul''. ''A fost un extraordinar exemplu de intelectual european'', a mai spus primul ministru, adăugând că moartea lui Umberto Eco, survenită vineri seara, este ''o pierdere enormă pentru cultură, care va resimţi lipsa scrisului şi vocii lui, a gândirii lui ascuţite şi vii, precum şi a omeniei sale''.
''Nomina nuda tenemus. Adio, profesore'', este mesajul simplu, dar plin de înţelesuri, postat pe o reţea socială de scriitorul Roberto Saviano, care citează câteva cuvinte cu care se încheie volumul ''Numele trandafirului''. Fraza întreagă din finalul cărţii este ''stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus'', expresie în limba latină care reaminteşte că toate sunt trecătoare şi în urma lor rămâne doar numele. Tot la un fragment din renumita lucrare a făcut apel şi Stefano Bonaccini, membru al Partidului Democrat (de guvernământ), într-un mesaj pe Twitter, în care mai spunea ''Ciao#Umberto Eco''.
====================
Scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco a murit la 84 de ani, în noaptea de vineri spre sâmbătă, conform presei din Italia, citată de Agerpres.
Umberto Eco a murit în jurul orei 21.30 (20.30 GMT) la domiciliul său, a anunţat în ediţia online cotidianul La Repubblica, care i-a contactat familia. Scriitorul suferea de cancer de mult timp, notează AFP.
Filosoful şi scriitorul italian Umberto Eco s-a născut la 5 ianuarie 1932, la Alessandria, în regiunea Piemont din nordul Italiei.
A studiat filosofia la Torino. În 1961, şi-a luat doctoratul în estetică. După ce a introdus, pentru prima dată în Italia, semiotica arhitecturii la Universitatea din Firenze, a devenit profesor de semiotică generală, din 1971, la Bologna. Autor de romane, eseuri, tratate academice şi cărţi pentru copii, a publicat două eseuri, unul intitulat "Problema estetică la Toma D'Aquino" (1956), iar celălalt, "Dezvoltarea esteticii medievale" (1959). În acelaşi timp, a luat parte la toate cercetările avangardei italiene grupate în jurul revistei "Il Verri" şi în jurul studiourilor experimentale ale Radioteleviziunii italiene.
Prin opera sa ştiinţifică, Eco este considerat unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu umor şi ironie, sunt adevărate modele ale genului. Prin romanele "Il nome della rosa" (1980) şi "Il pendulo di Foucault" (1988), devine cel mai citit şi tradus romancier de la sfârşit de mileniu. "Il nome della rosa" ("În numele trandafirului") este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj şi pentru abundenţa simbolurilor şi aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii concepte ale postmodernismului. În 1986, a fost lansat filmul cu acelaşi titlu în regia lui Jean-Jacques Annaud, cu participarea actorului Sean Connery.
Alte romane publicate de scriitor sunt: "Insula din ziua de ieri" (1994), "Baudolino" (2000), "Misterioasa flacără a reginei Loana" (2004), "Cimitirul din Praga" (2010). Pe lângă "Opera deschisă" (1962), reeditată în 1967, a publicat cu privire la arta contemporană o serie de experienţe ironice: "Diario minimo", o lucrare consacrată culturii de masă; "Appocalittici e integrati" (1964), "La struttura assente" (1968), "Il superuomo di massa" (1976), "Trattato di semiotica generale" (1975), "Lector in fabula" (1979), "I limiti dell' interpretazione" (1990), "Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione" (2003). El a scris şi o multitudine de cărţi pentru copii şi eseuri.
În topul cei mai mari 100 de intelectuali realizat de revista "Prospect", a ocupat locul al II-lea în 2005, şi al XIV-lea în 2008.
Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.
