Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ va scoate în curând o nouă premieră. E vorba despre spectacolul „Anul dispărut. 1996” de Peca Ştefan, în regia Anei Mărginea-nu. Primele reprezentaţii vor avea loc pe 7 şi 8 mai.
Tandemul creator Ana Mărgineanu, regizor, şi Peca Ştefan, dramaturg revine la Piatra Neamţ, cu spectacolul „Anul dispărut. 1996”, a doua parte a unei trilogii.
„Proiectul Anul Dispărut îşi propune să recupereze simbolic trei ani din ultimele trei decenii: anii ’80, ’90 şi 2000”, explică regizoarea Ana Mărgineanu. „Am iniţiat acest proiect sperând că, dacă ne amintim unde am fost, ne va fi mai uşor să înţelegem unde suntem şi spre ce ne îndreptăm. Ne-am propus să investigăm aceşti ani dintr-o microperspectivă. În loc să căutăm în arhive, am luat interviuri membrilor echipei artistice şi tehnice a fiecărui spectacol, rezultatul fiind un punct de vedere extrem de personal asupra anului respectiv: anul X, aşa cum ni-l amintim noi, cei care facem spectacolul. Primul an ales în proiect a fost 1989, spectacolul având premiera în 2015 la Teatrul Mic Bucureşti. Acum, în 2016, al doilea spectacol din proiect, analizând anul 1996 (şi, prin extensie, sălbaticii şi inocenţii ani ‘90) vă este prezentat de către Teatrul Tineretului. Urmează să alegem unul dintre anii primului deceniu din 2000, pentru a încheia trilogia noastră şi microexerciţiul de memorie.”
La rândul lui, dramaturgul Peca Ştefan spune: „Anul 1996 – un an paradoxal, în care totuşi s-a sperat. Însă a fost extrem de interesant să aflăm detaliile care recompun anul dincolo de această speranţă: naivitate, inocenţă, puritate, prospeţime, iubire, dar şi lipsă de reguli, lipsă de moralitate, violenţă, abuz, ilegalitate. În Anul Internaţional al Copilului, abuzurile împotriva copiilor erau frecvente şi văzute ca normalitate. Este aproape ironic că mai mulţi dintre cei cu care am vorbit, copii pe atunci, au avut tentative de a fugi de acasă. De asemenea, abuzurile şi violenţa împotriva femeilor se regăsesc într-un număr relevant de relatări. Bătaia ca desprinsă din Rai e o mentalitate regăsită frecvent, iar unele poveşti par desprinse din Ştirile de la ora 5. De asemenea, în Anul internaţional al luptei pentru eradicarea sărăciei, sărăcia domneşte într-o ţară marcată de disponibilizări şi privatizări la preţuri derizorii.
Câte ceva din toate acestea se regăsesc în piesa Anul dispărut.1996. Am avut norocul să scriu pentru foarte mulţi actori tineri şi talentaţi, majoritatea noi membri ai trupei Teatrului Tineretului, despre o democraţie care-şi trăieşte, iresponsabil, tinereţea. 1996 rămâne un an emblematic pentru cum arată societatea noastră azi. Sunt fascinante asemănările cu ceea ce trăim în prezent, deşi contextul nu mai este acelaşi. Dar poate cea mai importantă constantă este că speranţa mai trăieşte şi în ziua de azi.
