Născută Lady Jane Seymour Fonda pe 21 decembrie 1937, marele star hollywoodian a devenit un simbol al frumuseţii longevive. La cei 75 de ani de viaţă, Jane Fonda îşi vinde foarte bine reţetele de întreţinere, fiind un adevărat guru în domeniu.
De curând a apărut şi în româneşte, la editura Lifestyle, cea mai nouă carte a sa intitulată sugestiv „Floarea vârstei”. Acest volum nu cuprinde doar tradiţionalele reţete de self-help ca „fericirea în 10 paşi” sau „cum să slăbeşti în 12 zile”, ci e în bună măsură şi o carte autobiografică. Lucrarea este destinată femeilor adulte şi chiar celor trecute de prima tinereţe pe care Jane Fonda le învaţă cum să ajungă să fie fericite în pielea lor. Fiecare femeie îşi poate lua din această carte ceea ce o interesează: de la exerciţii de gimnastică, diete şi sfaturi medicale până la poveşti mai mult sau mai puţin moralizatoare având ca personaje dive de la Hollywood. Peste toate pluteşte puterea exemplului pentru că fiecare sfat este asezonat cu o întâmplare din viaţa actriţei.
Actul III
„Cu câţiva ani în urmă, eram pe cale să împlinesc 70 de ani”, îşi începe Jane Fonda mărturisirile. „Mă apropiam de începutul celui de-al doilea deceniu al perioadei pe care o consider Actul III al vieţii, care începe, după părerea mea, după 60 de ani. Mă îngrijora acest lucru. Să ai 60 de ani mai e cum mai e. Dacă suntem sănătoşi, putem trece cu uşurinţă peste această vârstă. Dar să ai 70 este deja altceva. Pe vremea bunicilor mei, oamenii de 70 de ani erau consideraţi tare bătrâni, cu un picior în groapă. Cu toate acestea, secolul trecut a adus cu el o revoluţie: aceea longevităţii. Studiile în domeniu arată că speranţa de viaţă a crescut, în medie, cu 34 de ani, sărind de la o medie de 46 la una de 80 de ani.”
Actriţa subliniază apoi că prelungirea vieţii nu trebuie nicidecum să reprezinte prelungirea bătrâneţii, ci că la mijlocul existenţei omului s-a deschis o etapă în plus a vieţii adulte care precede vârsta înaintată”. „Este ca atunci când casei tale i se mai adaugă încă o cameră”, susţine Jane Fonda citând-o pe Mary Catherine Bateson, specialistă în antropologie socială.
Vorbind despre Actul III al vieţii, împărţindu-şi existenţa ca la teatru, Jane Fonda consideră că în această perioadă vine cu adevărat „întregirea” omului. Actriţa consideră că nu atitudinea de negare a vârstei pe care o ai este cea mai potrivită, ci, dimpotrivă, cea de acceptare senină, înţeleaptă şi activă. „M-a întrebat cineva nu demult: „Ce vârstă simţi că ai?” N-am răspuns imediat. Chiar m-am gândit serios ce aş putea răspunde la o astfel de întrebare ca să nu fie ceva superficial, de genul „mă simt ca la 40 de ani.” Am răspuns „70″ amintindu-mi de o replică a lui Pablo Picasso care spunea că „durează foarte mult timp să devii tânăr.”
„Nu mi-aş dori să fiu din nou adolescentă”
Una dintre cele mai uimitoare afirmaţii ale actriţei este aceea că nu s-ar mai întoarce pentru nimic în lume la prima tinereţe:
„Nu sunt singura femeie care nu şi-ar dori să revină la adolescenţă. Este mult prea greu! Prea multă anxietate şi dorinţă de a fi acceptat. Şi, dacă tot a venit vorba, nici la 20 sau 30 de ani nu m-aş întoarce. Perioada aceea a fost mult prea marcată de dorinţa mea de a deveni celebră. Şi ferească Sfântul de o repetare a perioadei ambigue dintre 45 şi 50 de ani. Pentru mine „zilele bune din trecut” sunt de fapt zilele bune din trecutul nu prea îndepărat. Prea mi-am petrecut mult timp din viaţă făcându-mi probleme că nu sunt suficient de bună, de deşteaptă, de slabă sau de talentată. Vă spun cu mâna pe inimă că, din punctul de vedere al stării de bine emoţionale, acum este perioada cea mai bună din viaţa mea. Îngrijorările acelea perpetue că nu sunt „suficient de” au dispărut. Am tras concluzia că după ce ai ajuns „acolo“, „la vârsta aceea înaintată”, teama e mult mai mică decât în perioada în care doar anticipai acea vârstă. Descoperi că eşti tot tu, poate mai mult decât oricând.”
