Mult mediatizatul proiect de amendare a Legii 35/1994 privind timbrul cultural a încăierat editurile cu Uniunea Scriitorilor. Celelalte uniuni de creaţie nu au ajuns la lupte fratricide asta poate şi pentru că în unele cazuri, cum este în teatru, de pildă, este vorba de instituţii de stat subvenţionate sută la sută de la buget. Editurile însă, ca firme private, s-au “răsculat” când au aflat că legea cu pricina va fi făcută strict în folosul uniunilor de creaţie.
Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, a venit special de la Paris pentru a participa la conferinţa organizată la sediul UNITER cu participarea tuturor preşediţilor de asociaţii din cadrul ANUC (Alianța Națională a Uniunilor de Creatori). Văzând cât de aprig s-a intensificat războiul timbrului, Nicolae Manolescu a dat câţiva paşi înapoi. El le-a propus editurilor în conferinţa de presă ca valoarea timbrului să rămână de 2% pe exemplarul vândut, ca şi până acum, şi nu de 1 leu pe exemplarul tipărit, cum s-a dorit prin schimbarea legii. "Nu vrem conflicte, rămânem pe 2%, vorbim cu legiuitorul, nu cerem să plătiți înainte și cu asta am încheiat. Trebuie însă să vă achitaţi datoriile către uniune. Noi alte pretenții nu avem", a spus președintele USR. "Rămâne 2% procentul pe exemplare, după socotelile noastre era mai bine un leu și, dacă nu erați atât de porniți pe noi, lăsam și la 0,50 bani. Nu avem nici o pretenție să plătiți de la început nu știu ce sume. Spuneți că sunt mari și scumpesc cartea. Nu vrem asta, ca să nu spuneți că scumpim cartea, nu o scumpeam nici așa, fiindcă timbrul acela de un leu venea în locul acestuia de 2%", a mai afirmat Nicolae Manolescu.
Preşedintele Uniunii Scriitorilor a mai spus că cele mai multe edituri nu au plătit nici până acum taxa pe timbru. “În afară de Humanitas, care este cu plata la zi, de Polirom, care a plătit când şi când, şi de alte două-trei edituri mai mici nimeni nu ne-a virat taxa pe timbru,” a spus Manolescu adăugând că nu au colectat decât 25% din banii pe care ar fi trebuit să-I primească conform legii, ajungând astfel să nu mai poată plăti salariile angajaţilor şi facturile la utilităţi.
La conferinţă s-au aflat şi câţiva reprezentanţi ai editurilor care însă nu au fost lăsaţi să-şi prezinte punctul de vedere. “În calitate de elev premiant, reprezentând editura care şi-a plătit taxa pe timbru, aş vrea să stăm la aceeaşi masa şi să vă prezentăm un set de propuneri”, a spus Lidia Bodea , directorul editurii Humanitas, dar, din păcate, nu i s-a dat dreptul la cuvânt. Printre propunerile pe care editurile ar fi vrut să le facă USR ar fi fost şi cea a micşorării TVA-ului la carte.
Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România, a declarat că din punctul de vedere al editurilor acest război nu s-a încheiat pentru că se încearcă trecerea legii “la adăpostul întunericului”. Editorii au fost supăraţi şi pentru că nu au fost consultaţi în privinţa modificării legii 35/1994 despre care au aflat din presă. “Aceşti domni încearcă să-şi facă legi numai pentru ei utilizând instrumentele politice pe care le au şi aici îl citez pe deputatul Traian Dobrinescu care a spus în şedinţa Comisiei de Cultură a Camerei Deputaţilor din 9 februarie 2015 că “noi (deputaţii n.r) ne aflăm aici ca instrumente ale uniunilor de creaţie.” Editorii nu au fost de altfel invitaţi nici la acea şedinţă. “E o nebuloasă. Deputatul Gigel Ştirbu a spus că până nu se pun cele două tabere de acord, legea e blocată, timp în care Traian Dobrinescu a scăpat porumbelul şi a spus că legea merge mai departe.”
Societetea Editorilor din România are în această dezbatere câteva argumente: colectarea timbrului literar nu se mai practică în nici o altă ţară, în timp ce acuză editurile de evaziune fiscală USR „uită” să prezinte transparent modul în care a cheltuit sumele provenite din taxa de timbru literar, fondurile colectate nu sunt accesibile unui mare număr de autori şi traducători care nu sunt membrii ai USR, de aceste fonduri nu beneficiază nici autorii străini publicaţi în Romînia ale căror cărţi sunt taxate cu timbru literar şi, în sfârşit, prin această lege, editurile sunt obligate să plătească de două ori pentru dreptul de publicare a unei opere literare: o dată pentru drepturile de autor şi încă o dată pentru finanţarea unei asociaţii profesionale din care unerori autorul nici măcar nu face parte.
