Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu“ va interpreta, în această seară, Concertul pentru violoncel şi orchestră de Elgar și Simfonia nr. 3 de Brahms.
Concertul pentru violoncel și orchestră, în mi minor, op. 85 de Edward Elgar, care va putea fi auzit, în această seară, în interpretarea Orchestrei Filarmonice „George Enescu“ în prima parte a concertului, de la ora 19.00, de la Ateneu, a fost prezentat în primă audiție de violoncelistul Felix Salmond, sub bagheta autorului, într-un concert la Queen’s Hall, pe 26 octombrie 1919. Solistul concertului, dirijat la Ateneu de Christian Badea, este Andrei Ioniță, iar concertmaestru invitat este David Lefèvre.
„Cele patru părți ale lucrării lui Elgar oferă instrumentului solist, chiar din deschiderea primei părți, mai multe momente de recitativ decât de virtuozitate briliantă“, consideră Ozana Alexandrescu, în caietul-program al concertului.
„Nu voi compune niciodată o simfonie! Nu-ți poți imagina cum e când simți un uriaș tropăind în urma ta!“ Autorul acestor rânduri era tânărul Brahms, iar destinatarul, un dirijor celebru – Hermann Levi. Cât despre „uriaș“, umbra lui îi speriase pe mulți, căci aproape că nu existase vreun compozitor romantic nebântuit de fantoma lui Beethoven. De altfel, când, în cele din urmă, Simfonia nr. 1 s-a făcut auzită, nimeni altul decât Hans von Bülow s-a grăbit să o proclame drept „A Zecea lui Beethoven“.
„Simfonia nr. 3 reprezintă cu fidelitate acest moment al trecerii de la notorietate la consacrare definitivă, de la încoronare la resemnare, de la apoteoză la recluziune. Nici o creație brahmsiană nu a fost întâmpinată cu brațele mai larg deschise, într-o atmosferă de admirație vecină cu divinizarea. (…) Ultimul semn brahmsian pe țesătura simfonică a istoriei desenează o passacaglie pe o temă de Bach. Dacă viitorul nu mai poate fi salvat, atunci singurul refugiu rămâne trecutul. Dar, înainte de a recurge la camuflajul arheologiei, Brahms oferă lumii un ultim cântec de leagăn al singurătății ireductibile a omului – Simfonia în fa major“, subliniază muzicologul Mihai Cojocaru.
Dirijor principal la Filarmonică
Dirijor aclamat în cele mai prestigioase săli de concert şi în celebre teatre lirice din Europa, America de Nord şi Asia, Christian Badea a studiat vioara la Conservatorul de muzică din Bucureşti şi dirijat de orchestră la Bruxelles. A continuat studiile de dirijat la Mozarteum din Salzburg, sub îndrumarea maestrului Herbert von Karajan, şi s-a perfecţionat la Juilliard School din New York, unde principalul său mentor a fost Leonard Bernstein. În Europa, dirijorul Christian Badea a condus orchestrele Royal Philharmonic şi BBC Symphony din Londra, Residentie Orchestra, orchestrele RAI din Torino, Santa Cecilia din Roma, Maggio Musicale din Florenţa etc.
A colaborat cu interpreţi de renume precum Mstislav Rostropovich, Yo Yo Ma, Yefim Bronfman. În 2008, Christian Badea a condus Orchestra Filarmonicii „George Enescu” într-un concert aniversar, la deschiderea celei de-a 140-a stagiuni. Recent, în 2009, a dirijat spectacole cu „Dama de pică“ la Opera din Stockholm şi „Salomé“ la Deutsche Oper am Rhein din Düsseldorf şi concerte simfonice în Danemarca şi România. Christian Badea este distins cu Ordinul Meritul Cultural decernat de către Preşedinţia României.
Program
Edward Elgar
Concertul în Mi minor pentru violoncel şi orchestră, op. 85
Pauză
Johannes Brahms
Simfonia nr. 3, în Fa major,
op. 90
Violoncelul lui Battista
A
ndrei Ioniță se bucură de recunoaștere internațională din iunie 2015, în urma câștigării Premiului I la Concursul Internațional „Ceaikovski” din Moscova. Născut în 1994 la București, a început studiul pianului la vârsta de 5 ani, iar trei ani mai târziu a luat primele lecții de violoncel. A fost inspirat de cei mai mari violonceliști ai timpurilor noastre, printre care David Geringas, Steven Isserlis, Heinrich Schiff, Wolfgang Boettcher, Gary Hoffman și Wolfgang Emanuel Schmidt. Andrei Ioniță este bursier al Deutsche Stiftung Musikleben și cântă pe un violoncel realizat de Giovanni Battista Rogeri la Brescia în 1671. După absolvirea Conservatorului din Montreal cu Premiul I, violonistul David Lefèvre a fost timp de trei ani consecutiv beneficiarul bursei acordate de Arts Council of Canada, urmând apoi studii la Conservatoire National Supérieur de Musique din Paris. Premiant al fundațiilor „Yehudi Menuhin” și „George Cziffra” și deținător al Premier Grand Prix al Concursului Internațional de vioară de la Douai, David Lefèvre s-a lansat într-o carieră solistică. Din 1996, David Lefèvre este director artistic al Val d’Isère MusicaVal Chamber Music Festival. David Lefèvre cântă pe un instrument Nicola Gagliano din 1769, oferit de către colecționarul Emile Delcroix din Tournay.
