Arheologii clujeni, conduşi de Carmen Ciongradi, au descoperit poarta de nord a capitalei romane, dar şi noi porţiuni din Templul Mare.
Oechipă de arheologi clujeni, condusă de Carmen Ciongradi, directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, a reuşit să realizeze o serie de descoperiri de importanţă maximă în Sarmizegetusa romană. Arheologii clujeni au găsit poarta de nord a capitalei Daciei romane. De asemenea, ei au reluat cercetarea celui mai important templu din provincia imperială Dacia. Cercetarea arheologică a acestui templu a fost abandonată acum 40 de ani. Munca arheologilor clujeni a dat primele rezultate. Ei au descoperit primele fragmente din statuia lui Hercule, eroul legendar care a devenit semizeu şi care era una dintre divinităţile protectoare ale romanilor ce trăiau în acest oraş. Potrivit directorului muzeului clujean, Carmen Ciongradi, arheologii vor încerca să reconstruiască primele elemente din colonia romană. Munca lor va începe cu reconstrucţia porţii de nord.
„Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj este instituţia organizatoare a săpăturilor arheologice de la Colonia Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane. Primul oraş din Dacia, prima colonie de drept italic, Sarmizegetusa este sit de importanţă naţională şi unul dintre cele mai importante obiective arheologice şi turistice din ţară. Situl este vizitat anual de peste 50.000 de turişti. Săpăturile sunt finanţate de către Ministerul Culturii. Se fac cercetări împreună cu studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, voluntari străini aduşi de Projects Abroad, şi cu voluntari aduşi de clubul Rotary Haţeg. Obiectivele cercetate în acest an sunt poarta de nord a oraşului şi aşa-zisul Templu Mare. Pentru a da coerenţă monumentelor Sarmizegetusei şi a intra în capitala Daciei romane precum strămoşii noştri romani, am început cercetarea porţii principale de intrare în oraş. Avem ca obiectiv reconstituirea ei viitoare, ca şi a drumului principal de intrare în oraş, N-S, cardo maximus. Oraşele romane, inclusiv Colonia Dacica Sarmizegetusa, au fost construite pe principiul străzilor perpendiculare şi paralele. Axele principale, N-S şi E-V, se numeau cardo şi decumanus maximus. La întretăierea lor se afla forul, centrul politico-administrativ al oraşului. În faţa porţii de nord se deschidea cardo maximus, care ducea până la for. În faţa forului se întâlnea cu decumanus maximus. Astfel, dacă intrarea în oraş s-ar face pe drumul roman, ruinele ar căpăta coerenţă pentru vizitatori, la fel ca la Pompei sau la Lepcis Magna“, a declarat Carmen Ciongradi.
Descoperiri importante
Arheologii clujeni au reuşit până acum să identifice pe teren o serie de obiective pe primă importanţă. „Până în prezent am descoperit o porţiune din drum (cardo maximus), canalul colector principal al oraşului de sub cardo, precum şi o porţiune din zidul porţii. Din canal au ieşit mai multe fragmente de inscripţii romane. Săpăturile la cel mai mare templu din Dacia romană, Templul Mare, au ca scop terminarea analizării acestui obiectiv, care a fost studiat parţial în anii ’70, fără a se termina însă cercetarea şi fără a i se stabili clar cronologia şi căror divinităţi era închinat. Săpăturile au scos la iveală o mulţime de fragmente arhitectonice de marmură inedite (fragmente de capiteluri, de statui, de fusuri de coloane, arhitrave), care permit o viitoare reconstituire a acestui obiectiv important, după publicarea monografiei templului. Împreună cu colegi specialişti de la Roma o să facem şi o reconstituire în 3D a monumentului.
Singura coloană de marmură în picioare din Sarmizegetusa, ridicată prin anastiloză în anii ’80 de către specialişti ai Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, se află aici. În afară de acest tip de coloană, noi am găsit încă patru tipuri inedite. De asemenea, am descoperit un cap de marmură de la o statuie de dimensiuni «eroice» a lui Hercules, dar şi o bază de statuie de marmură pentru zeiţa Diana.
Templul decorat cu marmură, de dimensiuni considerabile, situat în zona sacră din afara incintei oraşului antic, trebuie să fi avut un impact foarte puternic asupra celor care circulau pe drumul imperial care ducea la Apulum, în apropierea căruia era plasat“, mai spune Carmen Ciongradi.
Raritate istorică
Oraşul roman Sarmizegetusa a continuat să fie locuit şi după retragerea aureliană, până când a fost distrus în urma invaziei hunilor. Faptul că un oraş de asemenea dimensiuni a fost abandonat oferă arheologilor o şansă foarte rară. Cele mai multe dintre oraşele romane au fost locuite şi în Evul Mediu, precum şi în celelalte epoci istorice, astfel că cercetările arheologice (sau o eventuală reconstituire a lor) sunt extrem de dificile. În schimb, lucrările de cercetare şi apoi de reconstituire de la Sarmizegetusa romană nu sunt stânjenite cu nimic.