„Nu ne prabusim nici de numarul dusmanilor, nici de armamentul lui, boala o avem in suflet, e o epidemie infricosata de meningita morala”. Cuvintele ii apartin lui Octavian Goga si au fost scrise in 1916, in timpul primului razboi mondial. Rezultatele razboiului au parut sa contrazica scepticismul lui Goga. Cu toate ca a incheiat pace separata cu Germania, Romania a sfarsit printre natiunile invingatoare. La finalul primei conflagratii mondiale s-a produs reintregirea. Insa, diagnosticul pus de Octavian Goga si-a gasit confirmarea in alte momente ale istoriei Romaniei.
Publicam in acest numar doua texte care, in aparenta, nu au nici o legatura unul cu celalalt. Primul este o analiza amanuntita si captivanta a negocierilor care au avut loc dupa primul razboi mondial. Autoarea lucrarii pe care o prezentam in numarul de fata este Margaret Macmillan – profesoara de istorie la Universitatea din Toronto si stranepoata a lui David Lloyd George. Din ampla lucrare de 570 de pagini documentarul realizat de Apostol Stan se axeaza, in principal, pe aspectele care vizeaza tara noastra. Pasajele referitoare la Romania nu sunt deloc sarace nici in informatii, nici in aprecieri. De exemplu, Maragaret Macmillan il priveste critic pe Ion I.C. Bratianu pentru ca voia „sa taie adanc in Ungaria”. Aici autoarea este vizibil influentata de opiniile inaintasului sau. Lloyd George afirma, la finalul primul razboi mondial „este periculos pentru viitorul pacii in Europa sa lasam milioane de unguri in afara tarii lor”. Nici americanii nu au privit cu prea mare simpatie catre tara noastra, mai ales ca presedintele Wilson a fost socat Ð daca este sa dam crezare autoarei Ð de larghetea cu care vorbea regina Maria „inclusiv despre dragoste”.
De altfel, Margaret Macmillan fotografiaza, elocvent, si alte elemente relevante privind gandirea politicienilor occidentali. Daca este sa ne referim doar la modul in care unii dintre ei percepeau comunismul. „Bolsevismul tine in frau puterea apartinand marilor afaceristi spre a da mai multa libertate individuala”, este o apreciere a aceluiasi presedinte al SUA, altfel scandalizat de gura sloboda a suveranei Romaniei. Deceniile urmatoare aveau sa ilustreze, din pacate, „mai multa libertate individuala” de care s-au „bucurat” cetatenii regimurilor comuniste.
Revenind la Romania, putem desprinde cerbicia cu care Bratianu a luptat pentru recunosterea de catre marile puteri a unificarii tarii noastre. Rezultatul: unificarea cu Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Populatia Romaniei a crescut de la 7,2 milioane locuitori la 16 milioane, din care 29% minoritari, iar teritoriul de la 137.000 la 295.049 km2. Autoritatile romane au consfintit principiul egalitatii politice dar si pe cel al egalitatii confesionale.
Astazi, Transilvania este locul de desfasurare a unui veritabil razboi religios, departe de idealurile unificarii. Cea de a doua tema din numarul de astazi, – evoca faptul ca Biserica Ortodoxa Romana se afla „in preajma unei schisme dureroase”. Sapte ierarhi nu il recunosc pe IPS Streza ca mitropolit al Ardealului si, fapt fara precedent, nu il pomenesc la slujbe. Argumentele aduse de cele doua tabere aflate in disputa fac parte, inclusiv, din registrul istoric. Se vorbeste despre impartirea Ardealului romanesc si ortodox „dar nu prin habsburgi , ci prin proprii ierarhi”. Sau despre faptul ca „ne aflam in fata unei prelungiri a actiunii de distrugere a ortodoxiei romanesti, intreprinse timp de 45 de ani de dictatura comunista”. Nu intram in amanuntele disputei. Ne vom aminti doar de cuvintele asternute pe hartie de un ardelean, acum 90 de ani:” „Nu ne prabusim nici de numarul dusmanilor, nici de armamentul lui, boala o avem in suflet, e o epidemie infricosata de meningita morala”.
