După căderea comunismului, sensul sărbătorii de Moş Nicolae a fost deturnat, iar Ajunul a devenit prilej de shopping în locul serbărilor în familie.
Una dintre cele mai frumoase sărbători la români este cea de Moş Nicolae. În această sărbă¬toare, tradiţiile creştine s-au supra¬pus peste ritualuri cu rădăcini păgâne. Vreme de secole, creştinii l-au cinstit pe Sfântul Nicolae în mod tradiţional. Însă, după căderea comunismului, sărbătoarea a început să sufere transformări care au dus la apariţia unui Moş Nicolae care este, în percepţia publică, mai apropiat de Santa Claus decât de sfântul creştin din vremea Imperiului Roman.
Rădăcinile păgâne
Serbarea Sfântului Nicolae are anumite rădăcini în Antichitatea păgână greco-romană. Existau, în diferitele regiuni ale Imperiului Roman, diferite ritualuri care marcau începerea perioadei solstiţiului de iarnă, dar şi sfârşitul anului agrar şi începutul anului nou. Cu prilejul unor asemenea sărbători, anticii îşi făceau mici daruri, inclusiv mici crenguţe de măslin, ca simbol al păcii, ori nuiele tăiate din pomi fructiferi ori din viţă de vie, ca simbol al prosperităţii. Peste aceste rădăcini a fost suprapusă povestea Sfântului creştin Nicolae din Mira, care a sublimat toate aceste tradiţii.
Cine a fost Sfântul Nicolae?
Documentele ecleziastice arată că Sfântul Nicolae din Mira a fost caracterizat printr-o modestie şi o inteligenţă extraordinare. El a trăit în ultima perioadă a Imperiului Roman, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximilian. Unchiul lui Nicolae, care era episcop în Mira, este cel care l-a îndrumat spre cariera ecleziastică. Tânărul Nicolae a fost hirotonit preot, iar după câţiva ani, a preluat funcţia de episcop, când unchiul său a părăsit oraşul situat pe teritoriul de azi al Turciei, pentru a merge în Palestina. O legendă spune că episcopul Nicolae a dat dovadă de o generozitate ieşită din comun. El a aflat că există o familie a unui nobil sărac, în care erau trei fete de măritat, care însă nu se puteau căsători pentru că, din cauza sărăciei, tatăl lor nu le putea oferi o dotă corespunzătoare.
Sfântul Nicolae le-a lăsat, pe furiş, o sumă importantă de bani, iar fetele au reuşit să se mărite. Totuşi, locuitorii oraşului au aflat de gestul sfântului, aşa că acesta a devenit protectorul mireselor, al fetelor de măritat şi al copiilor. Însă sărbătoarea a fost stabilită în data de 6 decembrie, după ce împăratul Constantin cel Mare l-a visat pe Sfântul Nicolae, care l-a rugat pe împărat să cruţe vieţile a trei soldaţi, care fuseseră condamnaţi la moarte. Împăratul a ascultat dorinţa sfântului şi a stabilit data la care este celebrat până azi. Tocmai datorită generozităţii sfântului, a apărut obiceiul ca, în Ajunul sărbătorii, copiii cuminţi să primească daruri, iar cei care nu au fost cuminţi, primesc o nuieluşă.
O sărbătoare comercială
Însă după căderea comunismului, sensul sărbătorii a început să fie tot mai mult deturnat. Moş Nicolae a luat locul Sfântului Nicolae, iar Ajunul sărbătorii a devenit prilej de shopping în locul serbărilor în familie. „Astfel, mall-urile l-au confiscat pe Sfântul Nicolae. Iar avalanşa de îndemnuri de tip carpe diem, trăieşte clipa, vine în contradicţie tocmai cu spiritul creştin al sărbătorii. Putem spune că a apărut un altoi neopăgân pe această sărbătoare”, spune Radu Rusu, sociolog.
La rândul său, preotul greco-catolic Mircea Marţian spune că „Moş Nicolae este Sfântul Nicolae, nu un moş cu barbă albă sau un moş de ciocolată. Până la urmă, putem vorbi de o sărbătoare a iubirii, o sărbătoare a iubirii în cel mai creştin sens al cuvântului”.
Preotul mai spune că ar trebui redescoperit sensul originar al sărbătorii, în care creştinii să regăsească bucuria petrecerii sărbătorii în familie.