Cu ajutorul unor documente de arhivă, dar şi cu talent literar, Nicolae Bălcescu a realizat o descriere spectaculoasă a intrării lui Mihai Viteazu în Alba Iulia.
Atmosfera Unirii lui Mihai Viteazu este redată excelent într-un adevărat „reportaj” scris de nimeni altul decât… de Nicolae Bălcescu. Este un „reportaj” fascinant despre intrarea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia după bătălia de la Şelimbăr, pe care îl redăm, atât pentru frumuseţea textului, cât şi pentru „traspunerea” celor de azi în epoca respectivă, extrem de frământată, redată fidel de autor. Intertitlurile aparţin redacţiei.
Expediţia spre capitala Ardealului
„Întra-ceea, Mihai Vodă, ridicându-şi tabăra de la Sibiu, înaintă cu încetul spre Alba Iulia. Prin toate oraşele pe unde trecu în vale, locuitorii alergau înainte-i cu daruri, solbozând puşti în semn de veselie şi primindu-l cu mare dragoste şi entuziasm.
Apropiindu-se de Alba, locuitorii oraşului şi ai judeţului îl întâmpinară, cale de o leghe înainte, cu multă cinste şi daruri. În capul lor era episcopul catolic Dimitrie Napras, încongiurat de tot clerul său. El felicită în numele poporului pe domn de sosirea sa, urându-i tot felul de fericiri, o domnie vecincă asupra ţării Ardealului, ce el dobândise cu sabia, o viaţă îndelungată şi izbânzi multe, care să se adauge unele peste altele. În aceeaşi zi, luni, 7 noiembrie, Mihai Vodă intră cu mare pompă în capitala Ardealului. (…) Intrarea s-a făcut prin poarta Sf. George. De la această poartă până la Palatul Domnesc, stă înşiraţi ostaşii de ambele părţi ale uliţei în mai multe rânduri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popoare.
Înainte venea episcopul şi clerul său, isnafurile (corporaţiile) oraşului, apoi o bandă de muzică ce se compunea din opt trâmbiţe, care cu multă armonie modula sonurile lor, de atâtea tobe de oţel pe obiceiul turcesc, de un bun număr de flaute şi flaşinete. În urma acestei orchestre, venea Mihai, călare pe un măreţ cal alb. Opt paji investiţi cu o mare eleganţă încongiura calul domnitorului. Înaintea lui opt seizi duceau de frâu opt cai acoperiţi cu şele preţioase, lucrate cu aur şi argint şi împodobiţi cu pene mari. Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu legate cu o copcă de aur; o manta lungă, albă, de mătase ţesută cu fir, având pe lături ţesuţi vulturi de fir; tuncă albă de aceeaşi materie; lungi ciorapi de mătase albi, garnisiţi cu pietre scumpe şi botine de saftin galben, de brâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur şi rubine. O ceată de lăutari ţigani urma îndată după domn, cântând imnuri naţionale. Apoi venea o mulţime de boieri şi ofiţeri străluciţi, toţi călări şi o număroasă trupă de soldaţi. Lângă domn se duceau stregurile lui Andrei Bathor, luate în bătălie. Ele erau desfăcute şi plecate spre pământ, spre semn că Ardealul e supus. Astfel, în mijlocul concertului trâmbiţelor, tobelor şi altor instrumente, la sunetul clopotelor şi vuietul tunurilor, la care se unea strigătele de bucurie ale poporului, intra Mihai în capitala Ardealului şi trase la palatul domnesc. (…) Toată ostăşimea se împărţi în linişte şi cu orânduială prin birturi şi case publice fără a face o pagubă sau vătămare locuitorilor. Nimeni n-ar fi îndrăznit a face vreun rău, ştiind pe strajnicul domnitor acolea.
Jurăminte de credinţă
Pilda albanilor fu urmată de locuitorii tuturor oraşelor ţării, care se grăbiră a trimite deputaţii la Mihai spre a-i aduce supunerea şi credinţa lor şi a cere mila şi ocrotirea lui. Cetatea Clujului, la cea dintâi somaţie ce i se făcu, se închină în 4 noembrie şi primii în garnizoană 1.000 de soldaţi supt comanda banului Mihalcea… Mihaiu porni 3.000 de soldaţi spre a duce la supunere toată ţara de jos şi, într-aceeaşi vreme, scoase un decret deosebitu, prin care făgăduia milă şi iertarea sa la toţi deopotrivă. De orice treaptă ar fi, carii vor depune armele şi vor asculta de dânsu şi de slujbaşii săi. El «obşti» acest decret la toate părţile prin obişnuiţii curieri. Astfel, toată ţara Ardealului, până la Solnocul din acest ţinut, era acum supusă lui Mihai, deosebit numai de cetăţile Husta şi Uioara.”
(Text preluat din „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, de Nicolae Bălcescu)
