Cu aceste cuvinte din titlu isi incheia C. Gane, biograful lui Petre P. Carp dedicatia, adresata pe o voluminoasa lucrare memorialistica sotiei importantului si cunoscutului om politic conservator care a jucat un rol de prima marime in societatea romaneasca in a doua jumatate a veacului al XIX-lea si in primele doua decenii ale secolului XX. generatoare de tensiuni si incordari.
Vlastarul unei vechi familii boieresti din Moldova
Petre P. Carp s-a nascut la 28 iunie 1837 la Iasi dintr-o veche familie boiereasca amintita de Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei. Inaintasii sai au fost proprietari ai mosiei de la Tibanesti. Parintele lui Petre P. Carp, cu acelasi prenume ca si fiul sau, insetat de cunoastere invata carte la Viena si se intoarce in Moldova cucerit de progresele la care ajunsese Occidentul. Se va dovedi influentat de ideile iluminismului si va deveni un carvunar, nume dat prin asociatie cu carbonarii italieni. Dupa primele invataturi deprinse la scoala primara, familia se hotaraste sa-l trimita pe preadolescentul Petrache sa studieze in Germania, la Berlin asa dupa cum si tatal sau si bunicul sau primisera o instructie si o educatie temeinica si aleasa la scoli superioare din Viena si Berlin.
Impreuna cu tatal sau, mult prea tanarul Petrache, strabate un drum lung si obositor purtat de postalion care era vehiculul de notorietate al vremii. Traseul celor doi calatori va fi jalonat de localitatile Tibanesti, Iasi, Suceava, Cernauti, Lemberg, Cracovia si in final, Berlinul. Isi va incepe studiile liceale la una din cele mai prestigioase institutii de profil: Liceul francez – das Französische Gymnasium – unde profesorii predau cunostintele de specialitate in limbile franceza si germana. In 1858 isi sustine bacalaureatul clasandu-se primul cu o medie generala maxima, intrecandu-i prin acest rezultat pe toti ceilalti colegi: Primus omnium. Vor veni pentru Petre P. Carp studiile superioare pe care le urmeaza la Facultatea de Drept si de stiinte Politice de la Universitatea din Bonn. Modul sau de exprimare, aparte decat al altor colegi de studii s-a remarcat printr-o nota originala, cu prilejul unei reuniuni studentesti pregatitoare in vederea prezentarii unui omagiu la adresa lui Jerome Bonaparte, varul imparatului Napoleon al III-lea, sprijinitorul romanilor in infaptuirea Unirii Principatelor la 1859. Petre P. Carp s-a adresat oaspetelui concis, sobru si lapidar, iar Iacob Negruzzi prezent la momentul respectiv va depana in amintirile sale scena: "Cumpatarea si lipsa de sentimentalism cu care Carp privi situatia, imi placu foarte mult. Atunci, in cercul studentilor, ca si acum in adunarile si sfaturile politice, el isi spuse intreg gandul sau, limpede si fara sovaire. si prin aceasta se deosebi de camarazii sai de studii precum se deosebeste astazi de cei mai multi oameni politici ai nostri." Inca de atunci, din anii studentiei sale in Germania, Petre P. Carp s-a remarcat printr-un discurs rece, lipsit de sentimentalism chiar rigid, care i-a fost propriu intregii sale vieti si cariere de stat si politice si de care nu se va dezice nicicand odata cu prezentele sale la "Junimea", in Camera Deputatilor, pe banca ministeriala, in cabinetul regal si la consiliile de coroana. si, cum bine remarca acelasi C. Gane, Petre P. Carp a fost si a ramas: "Din tinerete pana la adanci batranete, in fata tuturor evenimentelor, un bloc de marmura."
" Intra cine vrea, ramane cine poate"
Odata incheiata perioada germana a studentiei sale, Petre P. Carp se intoarce la Iasi, in toamna anului 1862, cand depasise cu putin 25 de ani. Aici ii intalneste pe Titu Maiorescu si pe Vasile Pogor cu care se va intelege foarte bine in spirit si in idei, desi primul era un produs intelectual al scolii germane, cel de al doilea al celei franceze, iar contrastele lor temperamentale erau evidente. Celebra societate literara Junimea a fost liantul care a permis celor trei dar si altora sa se intalneasca pe o platforma comuna generatoare de idei fecunde si propice afinitatilor lor spirituale. Celor trei li se va alatura la inceputul anului 1863 Theodor Rosetti, cumnatul lui Alexandru Ioan Cuza. Theodor Rosetti era un om foarte cult, cu o solida pregatire dobandita prin studiile sale in Germania. La Junimea s-a cultivat nu numai spiritul literar dar mai tarziu si cel politic a carui amprenta s-a distins viguros atat in mentalitatea lui Petre P. Carp, dar si a altor adepti ai conservatorismului romanesc. In toamna anului 1864 se adauga grupului celor patru si Iacob Negruzzi care il cunostea pe Petre P. Carp de la Berlin, pasager, doar din vedere, aici insa la Iasi intre cei doi tineri se va inchega o stransa prietenie, durabila pana la varsta senectutii lor. Cu prilejul unei reuniuni literare initiate de Titu Maiorescu la locuinta sa, Petre P. Carp a citit o traducere proprie din limba engleza a piesei Macbeth de William Shakespeare, apreciata pentru calitatile sale stilistice de cei prezenti. Talmacirile sale din engleza in romana au continuat si mai tarziu: Othello, de marele Will, din opera naturalistului german Humboldt precum si din lucrari din domeniile criticii istorice si ale criticii literare si articole din presa Marii Britanii. Ii aprecia in mod deosebit pe marii titani ai literaturii universale: Homer, Shakespeare si Goethe, luandu-i ca modele pe ei si pe eroii lor; personajele din operele acestora le cunostea la perfectie. Temele abordate de Petre P. Carp in prelegerile sale la Junimea se situau intr-un generos cadru de cultura generala istorica si literara: " Tragedia antica si moderna ", " Despre cei trei Cezari " (Cezar, Carol Quintul si Napoleon). Dar Petre P. Carp atat de impatimit pentru viata publica era aproape imposibil sa-si satisfaca veleitatile in acest domeniu deoarece Junimea nu facea politica, ceea ce nu-l multumea deloc, si indemnat de propriul cuget, se hotaraste sa paraseasca Iasiul si societatea literara in care isi facuse un debut literar promitator.
In capitala tarii pe baricadele uptei politice
Va pleca la Bucuresti in toamna anului 1865 si ocupa postul de auditor la Consiliul de Stat. Numirea lui Petre P. Carp la aceasta institutie a fost inlesnita de Theodor Rosetti. Adept al vietii si institutiilor parlamentare, Petre P. Carp nu a fost de acord cu lovitura de stat pusa la cale din initiativa domnitorului la 2 mai 1864. Petre P. Carp se va pronunta pentru o dinastie straina in Romania. Colaboreaza cu articole in publicatiile "Cugetarea" si " Revista Dunarii". Spiritul sau critic este indreptat asupra lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, autorul monografiei istorice Ion Voda cel Cumplit, caruia ii reprosa si prezenta unor subiective teorii socialiste vehiculate in cuprinsul lucrarii amintite. Petre P. Carp se va afla in randurile conspiratorilor care l-au detronat pe Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866. Dupa abdicarea lui Cuza, Petre P. Carp este numit secretar al Locotenentei Domnesti, in mod onorific, fara salariu, si exercita functia de auditor pe care a detinut-o la Consiliul de Stat. Cariera politica a lui Petre P. Carp, a durat 50 de ani, de la 11 februarie 1866 pana la 16 august 1916 odata cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial alaturi de Antanta impotriva Puterilor Centrale. Prima sa activitate cu caracter politic a constat in redactarea mai multor articole aparute in ziarul "Dezbateri" in cuprinsul carora sustinea dizolvarea Parlamentului si convocarea unei Adunari Constituante care urma sa organizeze plebiscitul din aprilie 1866 menit sa consulte populatia Romaniei in vederea alegerii principelui strain in functia suprema de domnitor al tarii. Guvernul prezidat de Ion Ghica il deleaga pe Petre P. Carp sa plece la Paris intr-o misiune discreta pentru a sonda terenul, in speta cunoasterea atitudinii lui Napoleon al III-lea fata de o posibila urcare la tron a principelui Carol, imparatul francez aratandu-se binevoitor acestei dorinte a romanilor. La 11 mai 1866 s-a alcatuit guvernul Lascar Catargiu, prilej pentru Petre P. Carp sa solicite noii formatiuni conservatoare postul de secretar al Agentiei Romaniei din Paris ceea ce insemna debutul sau in cariera diplomatica, post pe care il va detine timp de un an, din mai 1866 pana in iunie 1867. Din mai 1867 devine secretar girant in locul lui Ion Balaceanu la Agentia Romaniei din Paris.
De la critica operelor literare la critica operei poiltice
Intors din Franta, Petre P. Carp revine la Junimea, un transfer inteligent de potential intelectual din sfera literaturii in zona politicului, mutand astfel o zestre de principii superioare ce au calauzit pe junimisti in arena purtatorilor de idei, asa cum marturisea Titu Maiorescu: "Cand oamenii aceia au aparut in viata politica s-au infatisat cu acelasi simt deschis pentru adevar, cu aceeasi cumpanire morala. Astfel s-a facut, ca pe langa manunchiul prietenilor mai vechi din Junimea, legiunea s-a intarit cu multi amici noi. Cand a incetat activitatea literara a Junimii din Iasi, cand Junimea s-a dus – junimistii au ramas. In mijlocul gruparii tuturor acestor oameni mai vechi si mai noi, omul care a sintetizat actiunea ei politica, d. P. Carp cu talentul sau cunoscut de a prinde si a exprima nota caracteristica a oricarei situatii, reinvie vechea nota a atmosferei junimiste." Era o recunoastere mai mult decat onoranta pe care o facea in publicatia "Era Noua" din Iasi mentorul spiritual al celebrei Societati moldovene cu privire la capacitatile de sinteza si de coagulare a spiritelor alese in jurul unei idei inaltatoare si ambitioase demonstrate de Petre P. Carp. Asadar Junimismul politic se va manifesta in anii ce vor urma printr-o prestatie viguroasa pe scena confruntarilor intre diferitele partide romanesti. In toamna anului 1867, Petre P. Carp si-a pus candidatura la Colegiul I din Vaslui fiind ales deputat. In decursul aceluiasi an incepe sa se ocupe de reorganizarea conservatorilor, in randurile carora se inscrisese precum si de organizarea presei conservatoare. Isi face debutul in Parlamentul Romaniei in februarie 1868 cu o interpelare referitoare la prezenta si actiunile revolutionarilor bulgari pe teritoriul tarii noastre, actiuni sprijinite de Rusia datorita vaditului lor caracter antiotoman. Convingerea ferma care l-a calauzit pe Petre P. Carp intreaga viata consta in orientarea stricta a politicii noastre externe permanent spre Franta sau Prusia, aceste tari nefiind aliate cu Rusia. De altfel, Petre P. Carp a subliniat permanent pericolul prezentat de Imperiul tarist fata de interesele nationale ale Romaniei.
Ministru la 33 de ani
Primul ministeriat al lui Petre P. Carp s-a produs in guvernul prezidat de conservatorul Manolache Costache Epureanu (20 aprilie – 14 decembrie 1870) in care tanarul de 33 de ani detine portofoliul Externelor. Prezenta lui in acest minister coincide cu razboiul franco-prusac si cu simpatiile marturisite ale opiniei publice romanesti pentru Franta. Ministrul de externe roman se va pronunta pentru neutralitatea tarii sale intr-o eventuala trecere a trupelor rusesti peste Prut. Imperiul tarist ceruse revizuirea Tratatului de pace de la Paris din 1856 si concentrarea unor unitati militare la frontiera estica a Romaniei care se va opune cu armele, daca situatia o cerea, impotriva incalcarii neutralitatii declarate. In discursul sau din 5 iulie 1870 Petre P. Carp va declara in Camera Deputatilor citandu-l pe Ion C. Bratianu care spusese: "acolo unde este ortodoxie, acolo este Romania", dar va adauga si punctul sau de vedere in calitate de ministru de Externe: " acolo unde sunt gintile latine, acolo va fi si inima Romaniei" Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice in guvernarea Lascar Catargiu (11 martie 1871 – 30 martie 1876) Petre P. Carp va indeplini aceasta functie doar doua luni, de la 30 ianuarie 1876 in locul lui Titu Maiorescu, demisionat. Pana atunci insa, de la 20 martie 1871, el va ocupa postul de agent diplomatic al Romaniei in capitala Imperiului german.
Misiunea sa era de a cointeresa pe actionarii germani sa participe la efectuarea unor tranzactii financiare in Romania care era interesata de finantari externe indeosebi in domeniul cailor ferate. A avut prilejul sa se intalneasca la Berlin cu cancelarul Otto von Bismark cu care a avut o confruntare verbala dura. Au fost discutate mai multe chestiuni intre care cea a cailor ferate din Romania dar si cea a statutului evreilor de la noi. Bismarck, arogant si trufas, i-a reprosat lui Petre P. Carp ca romanii sunt antisemiti, recurgand la o afirmatie extrem de grava, jignitoare si nefondata: "Sunteti niste salbatici. Mi s-a spus ca aruncati cu pietre in evrei si le spargeti capetele." La care replica lui Petre P. Carp ce luase apararea evreilor in Camera Deputatilor in 1868 si mai tarziu in 1879 a venit taios dar si ironic: "Excelenta Sa nu trebuie sa uite ca Romanul a iesit de abia de curand din Epoca de Piatra." Omul de stat isi va continua cu succes activitatea diplomatica odata cu numirea sa la 23 aprilie 1873 in functia de agent diplomatic al Romaniei la Roma. La 15 aprilie 1871 are loc la Iasi o intalnire intre Gheorghe Costaforu si Titu Maiorescu, cel dintai propunandu-i mentorului Junimii ca membrii Societatii sa intre in viata politica. Acesta a fost un moment de rascruce in istoria conservatorismului romanesc si a politicii de la noi. Junimistii vor adopta un program de actiune sprijinit de hotararile Adunarilor ad-hoc din 1857 din care se infaptuisera pana atunci trei deziderate: Unirea, Domnitorul strain si Constitutia. Dar mai ramasesera doua de indeplinit: respectarea Capitulatiilor de catre Poarta Otomana, a neutralitatii garantate si chiar obtinerea Independentei tarii noastre. Junimistii accepta propunerea lui Gheorghe Costaforu, intra in Camera Deputatilor predominant conservatoare si vor sprijini guvernul Lascar Catargiu. La 24 noiembrie 1873, Petre P. Carp paraseste Roma si revine la Iasi pentru a intra in tumultul activitatii si luptei parlamentare. Tot in acest an se casatoreste cu Sevastia Cantacuzino, fiica lui Ion Cantacuzino, cunoscut om politic in ministerele din perioada Locotenentei Domnesti si a guvernelor de la inceputul domniei lui Carol. Petre P. Carp a avut cinci copii: o fata, Elsa, si patru baieti: Ion, Grigore, Petre si Nicu. Intrat definitiv in viata politica, Petre P. Carp isi exprima convingerea ca in Romania politica trebuie sa faca persoanele bogate intrucat numai o stare materiala confortabila permite omului politic sa-si apere convingerile, in caz contrar existand riscul vulnerabilitatii sale morale. El afirma ca: "In Romania nu trebuie sa faca politica decat oamenii care au un venit de la 40000 lei in sus." In 1874 Petre P. Carp devine seful gruparii junimiste, ceea ce era o recunoastere a calitatilor sale in politica dar si a functiilor indeplinite exemplar pana atunci in viata public. Intr-un discurs din 5 februarie 1874, Petre P. Carp isi expune principiile care ii vor calauzi crezul politic: drepturile cetatenesti si politice nu sunt drepturi absolute ci bunuri care se castiga, ele nu se nasc o data cu oamenii. O alta idee: modificare Constitutiei nu corespunde nivelului politic al natiunii romane in perioada acelor ani de la sfarsitul secolului XIX. Considera ca importul de produse facut fara discernamant este daunator intereselor economice de stat si politice din Romania. Critica pe buna dreptate o anumita lentoare a romanilor care se manifesta printr-un dezinteres pagubos fata de activitatile practice, productive: La umbra importului strain se ascunde la noi lipsa de munca. In discursul sau din 29 iunie 1875 cu privire la incheierea Conventiei comerciale cu Austro-Ungaria, Petre P. Carp sublinia tripla insemnatate a acesteia: politica, deoarece Romania fiind legata economic de o putere europeana printr-un act international, drepturile noastre vor fi cunoscute si recunoscute de intreaga Europa (Poarta Otomana ne contesta dreptul de a incheia conventii comerciale cu statele vecine). Din punct de vedere economic exporturile romanesti de vin si faina indeosebi, nu prejudiciau piata noastra interna. Privita sub aspect social Conventia cu Austro – Ungaria prevedea o egalitate juridica intre toti cetatenii partilor contractante, excluzand discriminarea cetatenilor romani de catre omologii lor din tara vecina. Petre P. Carp devine ministru al Cultelor si Instructiunii Publice la 12 ianuarie 1876 in locul lui Titu Maiorescu, demisionat, dar perioada prea scurta cat a functionat nu i-a permis sa-si puna in practica proiectele deoarece guvernul Lascar Catargiu a demisionat peste doua luni. Alternativa la putere a guvernelor care reprezentau interesele principalelor partide politice de pe scena politica romaneasca a fost pentru Petre P. Carp expresia celei mai inaintate democratii si acest principiu l-a considerat cardinal pentru o tara ce aspira la o viata constitutionala normala. Spunea cu prilejul caderii Guvernului Lascar Catargiu: "(…) partidele care se numesc dreapta sau stanga (…) sunt stalpii pe care se reazima intreg edificiu constitutional (…) de altfel este bine ca un partid sa nu se sustie in mod prea absolut la putere si eu cred ca din contra, ca din timp in timp, e bine ca un partid sa faca loc celuilalt."
Evenimentele care au precedat Razboiul de Independenta s-au remarcat prin starea de tensiune care agita viata politica a tarii, consecinta a unei situatii interne si internationale in care se conturau pozitii antagonice intre partide, indeosebi fata de atitudinea Romaniei confruntata cu un iminent razboi intre Rusia si Turcia. Petre P. Carp s-a impotrivit incheierii unei Conventii intre Romania si Rusia, menita sa permita trecerea armatei tariste pe teritoriul tarii noastre spre teatrul viitoarelor operatiuni militare la sud de Dunare. La 17 aprilie 1877 cand in Senat a fost ratificata Conventia amintita, Petre P. Carp s-a opus atragand atentia asupra pericolului celor 300000 de baionete straine pe teritoriul Romaniei. Au urmat cunoscutele inclestari militare de la Grivita si Rahova in care ostasii romani s-au comportat eroic impotriva turcilor, prilej care il indreptatea pe Carp la 26 noiembrie 1877 sa spuna elogiind vitejia armatei noastre: "… de care era mandru, convins fiind ca nu este nimeni caruia sa nu i se inalte inima la auzul faptelor savarsite dincolo de Dunare." Intr-un discurs din 13 februarie 1878 tinut in Senat el atentiona inca o data asupra pericolului rusesc la adresa Romaniei: "Prin pozitia ei geografica Romania este dricul unui mare principiu istoric al actiunii Orientului contra Occidentului si a reactiunii (citeste: reactiei n.n.) Occidentului contra Orientului." Incheierea razboiului, recunoasterea internationala a Independentei Romaniei readuc vremurile de pace atat de mult ravnite in societate, relansand viata si lupta politica in prim planul actiunii parlamentare. La 28 februarie 1879, Petre P. Carp tine un discurs in Senat in care se refera la esenta activitatii conservatorismului: sa mearga inainte, dar nu prea repede, pentru a da ideilor sadite vreme de a prinde radacini". In acelasi an, in mai, a intrat in Camera Deputatilor in calitate de reprezentant al Colegiului I din Vaslui. Geneza conservatorilor si liberalilor in viata politica romaneasca apartine perioadei pasoptiste si a anilor urmatori, adversitatile lor politice traversand Epoca Unirii si anii proclamarii si cuceririi Independentei de Stat. Inca inainte de constituirea lor in partide politice, liberalii in 1875, conservatorii in 1880, primii erau cunoscuti cu numele de Rosii", ceilalti denumiti "Albi"; ambele formatiuni au avut pozitii si oportunitati identice sau asemanatoare pentru care au militat cu o deosebita fervoare: domn strain, monarhie constitutionala ereditara, dobandirea Independentei tarii. Principala divergenta dintre ei a constat in abordarea diferita a problemei agrare, liberalii erau pentru improprietarirea taranilor si pe aceasta baza crearea micii proprietati, conservatorii, in marea lor majoritate mari latifundiari se impotriveau exproprierii fortate a domeniilor pe care le aveau. La 14 /26 martie 1881, Parlamentul a votat transformarea Romaniei in Regat iar Carol I se va incorona Rege la 10 / 22 mai. La 30 martie 1881 Petre P. Carp prezinta in Camera Deputatilor Programul noului partid, problemele sale cardinale fiind: democratizarea societatii romanesti, protejarea taranimii prin mentinerea intacta a proprietatii precum si adoptarea unei legi a carciumaritului menita sa-i apere pe tarani de ravagiile devastatoare ale abuzului de alcool. Taranii urmau sa-si administreze singuri localitatile rurale in care traiau. Pentru meseriasi preconiza organizarea lor in corporatii care sa le garanteze munca in tara. Se pronunta pentru inamovabilitatea magistratilor iar despre functionarii publici spunea ca acestia nu trebuiau expusi influentei politice. Referitor la invatamant atragea atentia asupra responsabilitatilor majore ale cadrelor didactice in asigurarea instructiei si educatiei elevilor. Programul lui Petre P. Carp lansat in 1881 se intitula Era Noua si exprima o doctrina in care se aveau in vedere interesele materiale ale taranilor si meseriasilor care sa asigure respectarea cultului proprietatii, independenta acestor oameni care au datoria sa se gospodareasca si sa se administreze singuri. Aceasta politica, arata Petre P. Carp, este menita sa asigure ridicarea claselor de jos, a proprietatii lor, garantandu-le neatarnarea materiala. El preconiza emanciparea industriala a tarii si propunea in acest sens reinfiintarea corporatiilor menite sa coaguleze interesele materiale ale meseriasilor in lupta concurentiala cu strainii si, tot ca un apanaj al acestor corporatii, era si infiintarea scolilor de meserii. Programul Junimist exprima prin sintagma "Era Noua" un mod de abordare a problematicii timpului in domenii esentiale: organizarea sociala a Romaniei prin reforme de structura, asigurarea libertatii individuale a cetatenilor potrivit prevederilor Constitutiei, imbunatatirea starii materiale a meseriasilor, independenta comunei ca unitate administrativa si redesteptarea constiintei civice prin intermediul scolii. Conceptia lui Petre P. Carp in domeniul financiar a avut in vedere perceperea de impozite pentru a realiza noi venituri, contractarea de imprumuturi in vederea acoperirii deficitului bugetar, introducerea etalonului aur pe langa cel de argint in sistemul monetar romanesc si stabilizarea monedei nationale, intr-un cuvant insanatosirea vietii economice a tarii. Petre P. Carp a expus politica Partidului Junimist cu privire la evolutiile sociale din tara: "A starpi si a preveni proletariatul in sate si orase este idealul pe care-l urmarim (…)" Petre P. Carp a preconizat o solidaritate a claselor si paturilor de jos: tarani, meseriasi si lucratori. Programul lui Petre P. Carp se cantona in domenii esentiale: Legea organizarii judecatoresti, descentralizarea administrativa, modificarea invoielilor agricole in sensul aducerii unor imbunatatiri situatiei materiale a taranilor in cadrul raporturilor lor cu proprietarii, legile impozitului, a exploatarii padurilor statului, a administratiei Dobrogei si altele.
Petre P. Carp a fost omul politic preocupat de luarea unor masuri necesare apararii nationale, proiectul sau referitor la crearea unui sistem de fortificatii in zonele Bucuresti si Focsani – Namoloasa s-a dovedit salutar deoarece urmarea apararea tarii de un posibil atac de la rasarit din partea Rusiei care era dealtfel si "fantoma cosmarurilor sale – si ale noastre nu numai dinainte, si nu numai de atunci, nu numai de azi, ci din viitor, totdeauna" o afirmatie a lui C. Gane confirmata de evenimente ale perioadei anilor interbelici si postbelici.
La vremuri noi, oamnei noi
Momentul care indica inceputul separarii Junimismului de batranii conservatori se petrecea la inceputul anului 1882, Junimistii in frunte cu Petre P. Carp si Titu Maiorescu, in urma neintelegerilor cu gruparea condusa de Lascar Catargiu, vor parasi Partidul Conservator, retragerea lor datorandu-se atitudinii lor diferite fata de program. Numit ministru plenipotentiar la Viena in noiembrie 1882 de catre guvernul prezidat de Ion C. Bratianu, Petre P. Carp a jucat un rol important la aderarea Romaniei la Tripla Alianta sau Triplicea cum i se mai spunea intr-o formula cu iz popular, care, in esenta era o alianta defensiva impotriva Rusiei. Revenit in tara, Petre P. Carp a fost primit de Ion C. Bratianu cu lacrimi in ochi si cu cuvinte din care razbateau sentimentele recunostintei: " Ai faurit Romania: numai acum putem zice ca ea are viitorul asigurat." Departe de a fi un adversar declarat al dialogului politic, Petre P. Carp a dovedit intelepciune, maturitate si tact in momente cheie ale politicii romanesti, cu conotatii importante in viata interna si externa cu care s-a confruntat Romania. El a reusit sa contribuie la stabilirea unui consens cu insemnati lideri de partid si de stat romani atunci cand interesul national era precumpanitor, iar pentru astfel de situatii doua exemple sunt edificatoare – colaborarea conservatorilor cu liberalii in privinta proclamarii Regatului precum si fata de atitudinea arbitrara a Austriei ale carei pretentii la navigatia pe Dunare avea un caracter discriminatoriu fata de Romania, lezandu-i independenta si suveranitatea de stat, mai exact printr-o ingerinta contrara uzantelor internationale in navigatia practicata in sectorul romanesc al fluviului cuprins intre Portile de Fier si Galati.
O bogata activitate guvernamentala
Petre P. Carp se pronunta cu fermitate impotriva fenomenului coruptiei prezent in societatea romaneasca si atunci, la sfarsitul anului 1885: "(…) vedem ca se lateste coruptiunea. stiu ca D. Bratianu nu voieste de dansa dar coruptiunea voieste de D-sa. si, cu brate nevazute, dar numeroase, ca bratele unui imens polip il strange si-l va strange pana-l va nabusi." Era un semnal de alarma, un avertisment dat de un membru marcant al opozitiei fata de cei de la putere expusi unor amenintari si pericole deloc de neglijat. Petre P. Carp a demonstrat in perioada guvernarii lui Ion C. Bratianu pozitia constructiva a omului politic aflat in opozitie care intelege sa sprijine puterea atunci cand masurile intreprinse de aceasta erau in concordanta cu cele preconizate de el, benefice pentru tara.
Ministru si Prim-ministru in mai multe guverne, Petre P. Carp a onorat prin activitatea sa de om de stat functii insemnate intr-un numar de mai multe executive incepand din anul 1870, cu intermitenta, pana in anul 1912: ministru de Externe in Guvernul Manolache Costache Epureanu, 20 aprilie – 14 decembrie 1870, de la 23 mai – ad-interim la Culte si Instructiune Publica, in locul lui Vasile Pogor, demisionat; ministru de Externe in guvernul lui Theodor Rosetti, 22 martie – 11 noiembrie 1888 si tot in acelasi guvern ad-interm la Agricultura, Industrie, Comert si Domenii. In al doilea Guvern Theodor Rosetti, 12 noiembrie 1888 – 22 martie 1889 este ministru de Externe. In Guvernul Lascar Catargiu, 27 noiembrie 1891 – 3 octombrie 1895, Petre P. Carp ocupa de la 18 decembrie 1891 postul de ministru al Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor in locul generalului George Manu, demisionat. Petre P. Carp se va afla in fruntea unui guvern in calitate de Presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de Finante, 7 iulie 1900 – 13 februarie 1901. Va redeveni iarasi premier in guvernul pe care il va conduce intre 29 decembrie 1910 si 27 martie 1912 unde va detine si functia de ministru de Finante. Aceasta a fost ultima participare a lui Petre P. Carp la o formatiune guvernamentala romaneasca. La 19 iulie / 1 august 1914 Germania a declarat razboi Rusiei iar doua zile mai tarziu Germania declara razboi Frantei, ceea ce insemna ca sistemul general de aliante care permitea legaturile intre marile puteri europene a dus la dezlantuirea primei conflagratii mondiale. In fata unei asemenea situatii grave Romania trebuia sa-si defineasca pozitia si a facut-o la Consiliul de Coroana de la Sinaia in ziua de 21 iulie / 3 august 1914 unde au luat parte pe langa membrii guvernului Ion I.C. Bratianu si mai multi membri marcanti ai opozitiei, intre acestia si batranul om politic conservator Petre P. Carp care avea atunci venerabila varsta de 77 de ani. Consecvent atitudinii sale de a vedea Romania alaturi de Germania, Petre P. Carp a fost singurul om politic roman care l-a sustinut pe Regele Carol I in eforturile acestuia de a-i convinge pe cei prezenti sa intre in razboi alaturi de Germania sau sa se pronunte pentru neutralitatea tarii, dar cei prezenti s-au pronuntat pentru cea de a doua alternativa, cu exceptia lui Petre P. Carp. " Ma voi supune majoritatii dar mi-e teama ca o sa-mi para rau de hotararea luata " a spus Carol I, apoi s-a intors catre Carp strangandu-i calduros mana si spunandu-i cu voce tare: "Esti un om de inima si un adevarat barbat de stat".
Doi ani mai tarziu – intre timp Regele Carol I a incetat din viata la 27 septembrie 1914 – un nou Consiliu de Coroana trebuia sa decida, odata cu iesirea din neutralitate, de partea carei aliante urma sa ne legam soarta, dar de data aceasta era evident ca numai alianta cu Antanta ne putea garanta intregirea tarii prin revenirea Transilvaniei la Regatul Romaniei. Atat Regele Ferdinand, majoritatea oamenilor politici cat si opinia publica se pronuntau hotarat pentru intrarea in razboi alaturi de tarile Antantei. La Consiliul de Coroana de la Cotroceni, 14 / 27 august 1916, Regele Ferdinand i-a convocat pe cei mai importanti oameni politici si de stat ai tarii pentru a le comunica hotararea lui de a declara razboi Austro-Ungariei a doua zi. In randul conservatorilor exista o grupare proantantista reprezentata de Nicolae Filipescu, Take Ionescu, C. Olanescu si C. Cantacuzino-Pascanu, cealalta grupare favorabila intrarii Romaniei in razboi alaturi de Germania si aliatii ei avea in frunte pe Petre P. Carp, Theodor Rosetti, Titu Maiorescu si Alexandru Marghiloman. Cuvintele rostite de regele Ferdinand celor prezenti dadeau glas dorintei si vointei intregii Romanii la un ceas de grea cumpana si inalta raspundere pentru tara: " Am convocat aici pe mai marii tarii nu ca sa le cer un sfat, ci ca sa le cer sprijinul. Vad situatia in asa fel, incat nu mai putem ramane in Neutralitate. De aici inainte victoria Puterilor Centrale este exclusa. Guvernul meu, (condus de Ion I.C. Bratianu n.n.) care crede si el ca a sosit momentul sa incepem razboiul, a si avut consfatuiri cu unul din grupurile beligerante." Dupa ce au luat cuvantul pe rand expunandu-si punctele de vedere despre situatia in care se afla tara, Ion I.C. Bratianu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu si Nicolae Filipescu a vorbit Petre P. Carp care, dupa cum relateaza I.G. Duca, a rostit cuvinte grele la adresa regelui dar si a tarii, intreaga scena capatand proportii incarcate de dramatism: Dupa ce P.P. Carp a rostit vestita fraza: Ma voi ruga de Dumnezeu ca armata romana sa fie batuta, Regele a tresarit, ros la fata, dar foarte stapan pe el, si a zis: Domnule Carp, respect toate parerile, dar nu pot lasa sa treaca ultimele dvs. cuvinte. Ele nu pot fi expresia adevaratelor Dv. sentimente. Imi inchipui ca au izvorat in focul discutiunii dintr-un moment de necugetata manie. Ba nu deloc, spuse Carp. Consecvent in atitudinea sa potrivnica participarii Romaniei la razboi alaturi de Antanta, Petre P. Carp a continuat cu o declaratie extrem de socanta: " Voi trimite in razboi pe cei trei fii ai mei daca veti hotari razboiul, se intelege, in armata inamica Romaniei." Petre P. Carp se va retrage la conacul sau de la Tibanesti cu inima grea si impovarat de anii ce ii marcau o viata si un destin, acum la zenitul lor. Va trai drama pierderii unui fiu, locotenentul Petre Carp cazut pe frontul din Transilvania in localitatea Magherus la varsta de 29 de ani. Petre P. Carp a incetat din viata la 19 iunie 1919 la aproape 82 de ani pe care i-ar fi implinit peste 10 zile.
