Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetuza Augusta Dacica a fost creată chiar de împăratul Traian.
virgil.lazar
@romanialibera.ro
Datorăm unei pleiade de istorici-arheologi, precum Hadrian Daicoviciu, Dorin Alicu, P.Kiraly sau G. Teglaş, mărturiile scoase de sub pământ despre un trecut frământat care ne vorbeşte, în cazul de faţă, despre edificiile de cult, 12 la număr, din care trei sunt opere sculpturale. De asemenea, dintre acestea una este de mari dimensiuni şi vizează şi existenţa unui impresionant, ca dimensiuni, templu la Sarmisegetuza. Ele sunt închinate unor divinităţi romane precum Liber Pater, Aesculap şi Hygia Silvanus şi Nemesis sau Diana, Dis Pater şi Proserpina. Alte patru edificii sunt închinate unor divinităţi orientale şi africane (zeilor sirieni Caelestus Viro, Isis). Sunt amintite şi temple ipotetice, graţie materialului arheologic acumulat după săpături, iar alte urme şi resturi atestă existenţa templului zeiţei Diana, din al cărei altar s-a găsit un fragment semnificativ, încă înainte de 1888, în urma săpăturilor efectuate de către
G. Teglaş. Mai este amintit şi templul zeiţei Caelestis Virgo, identificată ca zeiţa africană Tanit, neadorat în Dacia, dar templul ei, ridicat la Sarmisegetuza, îl are ca iniţiator pe sclavul imperial Nemesianus. De altfel, acest edificiu dovedeşte loialitatea lui faţă de Iulia Doamna, soţia lui Septimiu Severus, cum o atestă şi inscripţia găsită de C. Daicoviciu. Pe lângă un alt templu aflat în afara zidurilor cetăţii, s-au mai găsit încă două altare, dar mai ales 11 reprezentări în piatră sau bronz, iar acest lucru dovedea că era foarte adorată. În ceea ce o priveşte pe zeiţa Isis, descoperirea a numeroase altare închinate ei, precum şi reprezentările ei sculpturale, demonstrează că exista pentru ea, denumită şi Dea Ragina, un adevărat cult la Sarmisegetuza.
„Incinta sacră“ a capitalei provinciei romane
Interesant este că o inscripţie descoperită în apropierea amfiteatrului, între anii 1890-1892, certifică existenţa a încă unui templu la Sarmisegetuza, templu construit de Marcus Pomponius Severus, decurion şi cestor şi de M. Urbius Valerianus, amândoi patroni ai colegiului faurilor, templu închinat, ipotetic, împăratului Caracalla.
Este vorba, în esenţă, de Sarmisegetuza ca de o „incintă sacră”, cum o considera marele istoric C. Daicoviciu, iar vestigiile şi edificiile de cult descoperite aici au confirmat şi ele opinia savantului român despre valoarea de Panteon a latinităţii noastre, a ceea ce a fost Ulpia Traiana Sarmisegetuza în istoria antică a ţării. Sau, altfel spus, tot de către marele savant român C. Daicoviciu, la Sarmisegetuza este vorba despre o adevărată “incintă sacră”, ceea ce ne apropie de ea şi sufleteşte.
